Moartea zeiței

S-a stins din viață, la 26 septembrie 2024, Ileana Roman o reprezentantă a celebrei generații ʼ60, prin debutul editorial din 1968, cu volumul de poezii Nașterea zeiței. Poet, prozator, dramaturg, tra(ducător, publicist, editor, animator cultural, Ileana Roman s-a născut la 7 ianuarie 1940 în satul Roșia, comuna Căzănești, județul Mehedinți, fiica Eugeniei (n. Cazacu) şi a lui Istrate, funcţionari. A urmat clasele primare în satul natal (1947-1951), cele gimnaziale în satul Severineşti, j. Mehedinţi (1951-1954), Liceul de fete (1954-1959), din Turnu Severin, Şcoala postliceală de asistenţi medicali din Tr. Severin (1959-1963) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia biblioteconomie (1963-1966). A fost metodist la Biblioteca regională Oltenia (1967-1968), corector la ziarul „Viitorul” din Tr. Severin (1969), redactor şef la ziarul „Porţile de Fier” (1971-1972), inspector la Casa de Cultură Orşova (1973-1974), bibliograf (1974-1992) şi director (1993-1998) al Bibliotecii judeţene „I.G. Bibicescu” din Drobeta Tr. Severin, preşedinţe al Fundaţiei „Alice Voinescu” (din 1995), director al editurii Prier (din 1995), redactor şef al revistei „Amfitrion” (din 1995), organizatorul Festivalului de literatură „Sensul iubirii” (din 1995) din Drobeta Tr. Severin.

A debutat cu poezie în ziarul craiovean „Înainte” (1961) şi a colaborat la „România literară”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Ramuri”, „Steaua”, „Amfiteatru”, „Lumina” (Serbia) etc. Debutând cu Naşterea zeiţei (1968), în celebra colecţie „Luceafărul”(coordonată de Elis Buşneag, alături de Cezar Baltag, Şt. Bănulescu, N. Velea, ulterior Ana Blandiana, Constanţa Buzea, Gr. Hagiu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru etc.), considerată „şaizecistă”, Ileana Roman a fost nonconformistă atât în poezie, cât şi în viaţă, motiv pentru care i s-a interzis să publice în presa locală, între 1980-1989, i s-au scos de sub tipar două volume de versuri incluse în planul editurilor „Facla” şi „Cartea Românească”. Următorul volum apare abia în 1980, Vărsătorul de piatră, poeme moderne dedicate muncii, constructorilor de la Porţile de Fier, Ileana Roman folosind o formulă poetică originală, patriotică (nu patriotardă), poemele curgând ca o clepsidră.

În Nopţile belletriste (1996, ediţie de autor), pentru care a primit premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Craiova (1997), Ileana Roman se detaşează la o „distanţă – am spune azi, postmodernă, adică uşor ludică, glumeţ relativizantă – faţă de lumea neaşteptată a începuturilor”, în care, „insondabilele adâncuri primare apar «îmblânzite» printr-o rostire parodică” (Gh. Grigurcu). Acelaşi premiu a primit, în 2007, şi pentru Figuri de stil (2006), poezii cu un anume ritual, în care folclorul, tradiţionalismul şi suprarealismul coexistă: „Chiar pe coapsele Mariei /Paşte calul Primăriei / Priponit de geana mea, / Căci doar eu îl văd, vidros / Văd de parcă îi miros / Cu trei nări de la căţea” (Vedenii ). Feminariu ( scris în 1984, dar apărut abia în 2002), roman De trecut Dunărea, compus din două părţi: Ceaţă la mal şi Statuia Libertăţii are cearcăne, cum îl subintitulează, este incitant la lectură, feminist, în care femeile sunt spontane, cu opinii îndrăzneţe, iar bărbaţii sunt „fiinţe obiectualizabile”, slabi ca nişte femei, un roman bine închegat, „cel mai bine scris de o femeie de la ultimul război încoace”(Marin Popa).

Alte cărți: Vărsătorul de piatră, poeme de clepsidre în dreptul Dunării, 1980; Aproape, poezii, 1981; Râul pentru Heraclit, poezii, 1989; Nopţile belletriste, poezii, 1996; I. G.Bibicescu sau viaţa ca operă, monografie, 1997; Feminariu, roman, 2002; Dicţionarul enciclopedic al judeţului Mehedinţi, coautor, 2003; Viaţa şi opera insulei Ada-Kaleh, monografie, 2005; Figuri de stil, poezii, 2006; Prinţul aurului. D(r)ama de pică, teatru medieval, 2008; Ţiganii noştri, ai voştri, ai lor, ai tuturor şi-ai nimănui, studiu monografic, 2010; Angoasele de-a ndoasele, cine-poeme, cu zece compoziţii de Rafal Olbinski, 2012; Cântarea cântărilor, tălmăcire, 2013; Gură la deal, Editura Stef, 2015; Excelențe severinene, vol. 1, cu Tudor Rățoi, 2017; Tăierea cărților, antologie, 2019; Regina cu bufoni, poezii alese, 2022, Enciclopedia Județului Mehedinți, dicționar, 2021, cu Tudor Rățoi etc.

Despre creația sa s-au pronunțat elogios: D. Micu, Mircea Vaida, Gh. Pituț, Ov. Ghidirmic, Cornel Ungureanu, Adrian Dinu Rachieru, Mircea Bîrsilă, Fl. Miu, Gh. Grigurcu, Marian Popa, Aurel Sasu, Valentin Tașcu, Barbu Cioculescu, Ion Pachia Tatomirescu, Tudor Nedelcea etc. Alte premii: Premiul Cartea anului (2007), Premiul de excelență al USR (2008), Premiul Opera Omnia al USR (2015), Marele premiu al Festivalului Internațional de Poezie „Drumuri de spice” (Uzdin, Serbia, 2016). A fost onorată cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Drobeta Turnu-Severin. Din 2009 este președinte al Societății Scriitorilor Danubieni. Supranumită în zonă, pe bună dreptate, sultana Mehedinţiului, a refuzat un post în Capitala Băniei, stabilindu-se în oraşul natal, Drobeta Tr. Severin, oraş pe care l-a onorat prin multipla sa activitate culturală. Spirit neliniştitor, dar prolefic, Ileana Roman a editat, sub egida Centrului Cultural Mehedinţi, trei ediţii din România-Mehedinţi, ghid cultural-artistic, o carte necesară şi binevenită, întrucât acest colţ de ţară are cu ce se mândri, la noi, dar mai ales peste hotare. Este primul ghid despre judeţul său, care apare, cum ţine să precizeze autoarea, „dintr-un îndemn plăcut şi lui Dumnezeu”, căci „binele şi răul sunt văzute(trăite) după ochiul şi sufletul fiecăruia”, iar „cunoscându-ne valorile, le putem aşeza în faţă ca exemplu de urmat”.

Astfel spus, acest ghid este o invitaţie la cunoaşterea peisajului geografic mirific şi al valorilor spirituale şi materiale, o pornire „la drum chiar pentru a ne convinge dacă drumul e bun”. Cât priveşte sintagma cultural-artistic, ea este o simplă sincronizare, cultura fiind „totodată purtătorul de cuvânt şi de imagine al civilizaţiei, iar turismul este o treabă de civilizaţie”.

Puse astfel lucrurile la punct şi făcând precizările de rigoare, Ileana Roman, care semnează, modest, doar ca fiind autoarea textului şi coordonatorul proiectului (consultant ştiinţific fiind Tudor Răţoi, directorul Arhivelor Naţionale din localitate), purcede la drum, prezentându-ne istoria concentrată a judeţului, sub titlul fascinant şi subtil Ţara din Mehedinţi, cadru natural, oraşele mehedinţene (Drobeta Tr. Severin, Orşova, Strehaia, Baia de Aramă, Vânju Mare), cetăţile luminii de la Dunăre, aşezăminte ale spiritualităţii creştine, Parcul naţional Porţile de Fier, patrimoniul natural-turistic din Podişul Mehedinţi, Ponoare, Cheile şi Peştera Topolniţa, Rezervaţia speologică Podeni, Rezervaţia paleontologică Bahna-Iloviţa, instituţiile severinene de prestigiu naţional, marile personalităţi mehedinţene. Ileana Roman, poetă prin definiţie, şi-a luat o sarcină dificilă să scrie o excepţională monografie despre ţigani, pe baza consultării lucrărilor de ţiganologie anterioare, a documentelor de arhivă şi a cercetărilor proprii. Titlul cărţii este deosebit de semnificativ: Ţiganii noştri, ai voştri, ai lor, ai tuturor şi-ai nimănui (Craiova, Editura MJM, 2010). „Ţiganii autentici – spune Ileana Roman – nu sunt chiar nişte fiinţe complexe, ci doar complexate de ceilalţi”, ei trăiesc liberi, se simt fericiţi în libertatea lor, dar ei „îşi trăiesc fericirea cu aceeaşi fervoare a reversului sfâşietor. O ţigancă, atunci când se vaită, e şi teatru, însă e cel tragic”.

Acest neam, nomad de veacuri, „veşnic s-a născut fără a înainta”. Date istorice le aflăm din albumul monografic al Ilenei Roman, Drobeta Turnu Severin (Craiova, Editura MJM, 2013), album-ghid istoric, cultural şi turistic ce a fost lansat cu prilejul zilelor municipiului din perioada 20-25 aprilie 2013, având în centrul aniversărilor pe Sf. Gheorghe, purtătorul de biruinţă, patronul spiritual al severinenilor. Am sugerat ca piaţa centrală, cuprinsă între Primărie-Cadrela Episcopală-Castelul Artelor să poarte numele benefic al Sfinţilor Mari Împăraţi, întocmai ca Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, cu prilejul celebrării celor 17 secole de creştinism oficial, precedând, astfel, ediţia a VI-a a simpozionului Mehedinţi-istorie, cultură şi spiritualitate, organizat de Episcopia Severinului şi Strehaiei, pus sub patronajul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, promotori ai libertăţii religioase.

Autoarea, Ileana Roman, scriitoare de profesie, beneficiind de consultanţa ştiinţifică a lui Tudor Răţoi, consacră ca vârsta a oraşului (modern, bineînţeles) cifra 180 de ani, întemeiat fiind, aşadar, la 22 aprilie 1833, graţie generalului Kiseleff („om din răsărit cu vederi apusene”), dar şi al contextului european, Pacea de la Adrianopol din 1829, stipulând Principatelor Române „deplina libertate a comerţului pentru toate produsele solului şi industriei lor”. Era conceput ca un „oraş de negoţ”, în vatra castrului roman Drobeta, pe malul bătrânului fluviu. Insula Ada-Kaleh a trezit interesul ştiinţific şi turistic al unor mari personalităţi europene, între aceştia, celebrul scriitor pentru copii, Hans Christian Andersen, supranumit „domnul călător”, a scris şi o carte, Bazarul unui poet (1842), în urma călătoriei sale pe Dunăre cu un an înainte. Paşoptiştii (N. Bălcescu, C.A. Rosetti, I. Brătianu, fraţii Golescu, I. Voinescu, D. Bolintineanu, C. Bolliac, C. Aristia etc.) au poposit aici la 15 octombrie 1848, în drumul lor spre exilul european (şi nu cel turcesc, la intervenţia Mariei Simonis și a Mariei C. Rosetti). Chiar maghiarul L. Kossuth a fost exilat aici, pe 25 august 1849. După un deceniu, în 1858, Al. Pelimon scrie Impresiuni de călătorie în România cu descrierea realistă a insulei şi locuitorilor săi: „Întâlni câteva femei cu iasmacuri şi cu fergele.

Unele din ele aveau ochii de foc şi în contra prejudiţiului musulman care opreşte pe un creştin de-a se uita la dânsele, eu văzui că unele dintre ele erau june şi frumoase. Aceea ce însă mă sustrase din posomorârea cugetărilor fu deodată aspectul grădinilor, viţa care atârna cu nişte struguri argintii şi roşii pe bolţile cele ridicate drept în sus, fructele cele rumene şi coapte pe arbori, florile, verdeaţa care impresura fiece casă, fiece colibă”.

Am cules aceste date dintr-o altă lucrare a aceleeaşi distinse poete, Ileana Roman, care a editat în propria sa editură (Pier), Albumul monografic Ada-Kaleh, în 2013, în ediţie bilingvă şi în condiţii grafice de excepţie, la editura-tipografie craioveană M.J.M. O poetă care a editat şi alte lucrări ştiinţifice despre oraşul în care trăieşte, Drobeta Turnu Severin sau despre Mehedinţi, un judeţ cu un real potenţial turistic. „Amfitrion” este o revistă trimestrială de literatură, arte şi dialog cultural, fondată în Drobeta Tr. Severin, în iunie 2001, de scriitoarea Ileana Roman, sub egida Fundaţiei Culturale „Alice Voinescu” şi, din 2009, sub girul Societăţii Scriitorilor Danubieni. Gruparea revistei numără peste 30 de scriitori, mai frecvent semnând: Şerban Foarţă, Gh. Grigurcu, G. Dimisianu, G. Chifu, Marius Tupan, Robert Şerban, D.R. Popescu, Barbu Cioculescu, I. Lascu, Ioana Dinulescu, Paul Aretzu, Valentin Taşcu, D. Augustin Doman, Adrian Popescu, Tudor Nedelcea, Jean Băileşteanu, G. Vulturescu, N. Oprea, Mircea Bîrsilă, Nina Ceranu, N. Prelipceanu. Revista a dedicat numere unor personalităţi, precum C. Brâncuşi (1/2000), Şt. Odobleja (4/2002), Al. Dima (4/2005), C. Rădulescu-Motru (2/2007), Nichita Stănescu (1/2008), Paul Goma (1/2009), Eugen Ionescu (4/2009), Cezar Ivănescu (2/2010).

Confesiunea regretatei Ileana Roman este sinceră, edificatoare și povățuitoare pentru potențialii scriitori: „Pasiunea pentru carte, pentru poezie, a apărut din senin. Nu-ți poți da seama când anume s-a întâmplat. Te-a lovit și gata. Știu doar că îmi plăcea foarte mult să citesc, până în clasa a opta, când m-a îndrăgostit de poezia lui Ion Heliade Rădulescu și m-am trezit că scriu. Mi-am luat un caiet pe care l-am umplut cu poezii pe parcursul unui an întreg. Arătându-l profesoarei mele, mi l-a aruncat la gunoi, lucru ce mi-a marcat evoluția ulterioară. Atunci mi-am dat seama că trebuie să tratez lucrurile serios și să scriu calitativ, nu cantitativ. Cred că a fost destinul”. P.S. După Primul Război Mondial, prin întregirea teritorială a României, ca act de voință al națiunii române la 1 Decembrie 1918, a urmat o perioadă de două decenii de înflorire spirituală, asemănătoare epocii „Junimei”. Ultimele două decenii din istoria noastră recentă a însemnat o umilire și o batjocoră spirituală și materială. Meteorologii ne amenință cu venirea unor cicloane, dar noi avem ciclonii noștri care ne-au năpăstuit, cu nume neaoșe: Traian, Klaus...

Tudor Nedelcea