Shakespeare în viziunea lui Eminescu - Partea I

Shakespeare şi Eminescu sunt două genii tutelare, cărora posteritatea le-a consolidat autoritatea creatoare. Interesant este însă de observat opinia scriitorului naţional român, Mihai Eminescu, despre cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor, britanicul William Shakespeare, a cărui operă autorul „Luceafărului” a cunoscut-o nu numai prin traducerile germane, ci din însăşi creaţia acestuia în limba originală, engleza.

Un exeget şi editor al poeziilor eminesciene, Perpessicius, a sesizat, cu argumente, aprecierile elogioase, dar meritate la adresa lui Shakespeare, aşezându-l pe poetul nostru, mai ales prin „Scrisori” şi „Luceafărul”, „cu drept cuvânt”, între Shakespeare şi Fr. Villon.

Eminescu, apărătorul românilor de pretutindeni – Partea II

Este un adevăr incontestabil că în supravieţuirea oricărei minorităţi, limba maternă are un rol hotărâtor, decisiv, căci prin folosirea ei, cel mai de preţ tezaur al unei comunităţi, se păstrează conştiinţa de neam, se transmit valorile specifice etniei respective, tradiţiile, obiceiurile şi datinile strămoşeşti. „Natura analitică a limbei, deci şi a spiritului nostru, deosebită de cea germană, ungurească, slavă; o inteligenţă mai puţin abstractă, dar mai limpede; un bun simţ, falsificat poate în parte, dar înnăscut rasei române, o elasticitate mai mare a puterii musculare şi a celei intelectuale, iată note care disting în mod esenţial rasa română de cele ce-o înconjură. Dacă mai ţinem seama de unitatea aproape absolută a limbei vorbite de români, precum şi de unitatea datinelor, amândouă preexistente formaţiunii statale române chiar, am arătat aproape în totalitate cauzele ce se impun în mod constant deznaţionalizării românilor” .

Eminescu, apărătorul românilor de pretutindeni – Partea I

Motto:
„Nu scriem nici pentru bucureşteni, nici pentru munteni şi moldoveni, ci pentru toţi românii şi nu numai pentru cei de azi, ci şi pentru cei viitori”

M. Eminescu

Motto:
„De avem sau nu dreptate, 
Eminescu să ne judece”

Grigore Vieru

Teoretician al românismului. Studierea plenară şi integrală a publicisticii eminesciene, un adevărat colos ştiinţific, dezvăluie cercetătorului şi în genere cititorului de azi, dimensiunea reală a „omului deplin al culturii române” (C. Noica).

Avatariile tipăririi manuscriselor eminesciene – Partea II

Reluând ideile lui N. Iorga („orice rând din Eminescu trebuie făcut cunoscut”) şi G. Călinescu („nu e nimic de făcut cu caietele astea decât să fie redate întocmai”), Noica demonstrează valoarea intrinsecă a manuscriselor eminesciene, care „ nu sunt de văzut, sunt de pipăit, de absorbit prin toţi porii”, ele se constituie într-un „laborator, dacă vreţi, este subsolul geniului lui, dacă vreţi, este haosul germinativ. E un haos, e o dezordine bună aici, e o zăpăceală în manuscrisele astea care trezeşte la viaţă”(p. 59), iar dacă nu ne hrănim cu Eminescu, „acesta al haosului germinativ”, „atunci vom rămâne în cultură mai departe înfometaţi” (p.60).

Avatariile tipăririi manuscriselor eminesciene – Partea I

„ÎMPUŞCAŢI-L PE EUGEN SIMION”  

           ADRIAN PĂUNESCU

„Nicio faptă bună nu trebuie să rămână nepedepsită”, spune un vechi proverb românesc. Paremiologia şi-a dovedit, şi în cazul de faţă, caracterul ştiinţific. Vom aplica acest proverb la Avatarii ale manuscriselor Eminescu, cum se intitulează cartea pe care o comentăm (şi din care cităm), o culegere de studii şi opinii ale unor personalităţi marcante din domeniul culturii române, alcătuită de Anca Silvia Bogdan şi Marin Diaconu, cu un cuvânt înainte de Eugen Simion, apărută la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, în 2009. Un scurt istoric al problemei se impune.

Post – scriptum la scrisoarea domnului Constantin Poenaru

“P.S. – Domnule Tudor Nedelcea, acest “Buletin de Istoria Presei” nr.1/ianuarie 2014 contine si un articol polemic, dur contra unui plagiator care vrea sa devina doctor in stiinte si profesor universitar insusindu-si munca altuia, fara jena, fara scrupule. Este vorba de profesorul Dan Ionescu din Craiova, care a tiparit, cu girul condamnabil al indrumatorului sau de doctorat Crisu Dascalu, un “Catalog al presei din Oltenia”, care este furat – dupa cum demonstrez in articolul meu din Buletin – 99 %, din alti autori.

Scrisoare primita de la domnul Constantin Poenaru

Domnule Tudor Nedelcea,

Va trimit primul numar din "Buletin de Istoria Presei" (BIP), pe ianuarie 2014, in format PDF, scris si creat in intregime de subsemnatul, dupa demisia mea din Asociatia Romana de Istorie a Presei (ARIP) in conditiile rezumate chiar in publicatia de fata. Este un buletin oarecum experimental, realizat cu cunostintele mele modeste de IT si in numai sase zile.