Domnule Tudor Nedelcea,
Va trimit primul numar din "Buletin de Istoria Presei" (BIP), pe ianuarie 2014, in format PDF, scris si creat in intregime de subsemnatul, dupa demisia mea din Asociatia Romana de Istorie a Presei (ARIP) in conditiile rezumate chiar in publicatia de fata. Este un buletin oarecum experimental, realizat cu cunostintele mele modeste de IT si in numai sase zile.
El a fost trimis prin e-mail la peste 30 de membri ARIP si participanti la congresele anuale de istorie a presei. Eu v-am gasit adresa de email undeva pe Internet, sper sa fie buna.
El a fost trimis prin e-mail la peste 30 de membri ARIP si participanti la congresele anuale de istorie a presei. Eu v-am gasit adresa de email undeva pe Internet, sper sa fie buna.
Buletinul de Istoria Presei a primit Codul ISSN de la Biroul ISSN al Bibliotecii Nationale a Romaniei, ceea ce inseamna ca demersul meu editorial a fost oficializat, iar acest lucru ma obliga sa respect Legea depozitului legal. Prin urmare voi trimite exemplarele necesare la Biblioteca Nationala si Biblioteca Metropolitana. Asta pentru ca m-am obligat sa tiparesc pe hartie cateva zeci de exemplare.
Buletinul se vrea a fi o tribuna deschisa oricaror pareri si colaborari, care sa faciliteze schimbul de informatii intre si despre cercetatorii pasionati de Istoria Presei, indiferent in ce mediu lucreaza acestia.
Buletinul incearca sa devina, in cateva luni, si o publicatie oficiala a Centrului Roman de Istorie a Presei, creat de mine la 24 ianuarie 2014, ca initiativa total particulara, independent de orice oficialitati administrative, universitare si stiintifice.
Centrul Roman de Istoria Presei, ca si Buletinul aferent, nu sunt contra ARIP, ci, dimpotriva, incearca sa completeze activitatea acestei asociatii, chiar daca noi personal am demisionat din ea.
Sa stiti ca nu mi-a fost usor sa-mi dau demisia din ARIP, mai ales ca la Congresele anuale aveam ocazia sa ma intalnesc cu alti pasionati de Istoria presei, sa schimb opinii si publicatii cu ei. Dar ARIP se blocase in ultima vreme si devenise aproape un “cerc inchis” al universitarilor.
Ideea mea calauzitoare este ca activitatea de cercetare in domeniul istoriei presei sa nu fie apanajul doar al unei elite, fie ea si universitara. Cu atat mai mult cu cat predarea jurnalismului in facultati comporta o diversitate de discipline formatoare, intre care istoria presei nu are, oarecum firesc, rolul principal.
Incerc, asadar, sa atrag la munca migaloasa de scotocire prin arhive si biblioteci (atat de stat, cat mai ales particulare) pe oamenii care au mai mult timp pentru aceasta, precum arhivari, bibliotecari, istorici, anticari si colectionari, muzeografi, profesori de liceu, dar si anumiti pensionari, studenti si chiar elevi cu pasiune in acest domeniu.
Ma voi inspira din programul de munca stabilit de G. Calinescu la preluarea conducerii Institutului de literatura si folclor, voi da prioritate descoperirii de documente inedite, nu doar publicatii periodice, dar si acte, fotografii, marturii despre ziaristi care au fost etc. - ele fiind baza viitoarelor studii analitice, de amploare pe care le pot elabora cu prioritate, daca vor, specialistii din invatamantul superior, care sunt mult mai aplecati catre teorie.
In acest sens, am primit deja de la niste tineri un "pont" despre cateva publicatii care nu se regasesc in fisierele bibliotecilor din Romania si, bineinteles, nici in dictionarele si istoriile presei de pana acum, dar se afla la vanzare intr-un anume anticariat. Am fost, le-am văzut şi, chiar daca aveau preturi piperate, am cumparat doua dintre acestea.
Voi relua si vestitele excursii de documentare pe care le facea G. Calinescu cu colaboratorii sai pe urmele marilor creatori literari, noi schimband domeniul cu cel al istoriei presei.
Sper sa pot organiza la Clubul Calderon din Bucuresti, lunar, o serie de intalniri cu fosti gazetari de acum 40-50 de ani, dar si cu urmasi ai unor gazetari interbelici, care sa reconstituie crampeie din viata gazetareasca de altadata, in cadrul mult uzitatelor astazi activitati de "istorie orala". Poate reusesc sa atrag la intalniri si ceva studenti sau liceeni. Acest lucru se poate face si in celelalte orase ale tarii, macar o data sau de doua ori pe an, printr-un seminar de evocare a unei publicatii locale importante sau a unui gazetar deosebit.
Incerc sa fac din istoria presei o preocupare vie, prilej pentru tinerii gazetari de astazi de a invata de la predecesorii lor, atat din lucrurile bune pe care le-au realizat, dar si din greselile inerente unei profesii atat de dinamice si stresante cum e jurnalismul.
Am crezut ca sunt singur, cu modestele mele mijloace tehnice si de exprimare, dar am primit deja cateva raspunsuri incurajatoare, inclusiv propuneri de colaborare, imediat dupa expedierea numarului de semnal al Buletinului, ceea ce imi da sperante.
Treptat aş vrea ca la activitatile CRIP si la sumarul BIP sa participe si alti cercetatori din tara. De aceea, v-as ruga să-mi trimiteti ceva date, informatii, relatari despre anumite activitati din domeniul istoriei presei, daca aveti, sau recenzii sau semnalari de noi carti aparute pentru Buletinul nostru. Va astept cu bratele deschise.
Pentru nr.2 din februarie, termenul limita de expediere a materialelor este 10-15 februarie a.c.
Cu salutari prietenesti,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu