Mihai Cimpoi are, în imaginaţia lui Eugen Simion, „figura şi semnele comportamentale ale unui răzeş din epoca lui Ştefan cel Mare. Voinic, ţeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală [...] ţine drumul drept, pe la mijloc, şi, de-i pornit într-o direcţie, n-o schimbă până nu ajunge la locul cuvenit [...] nu-i un om de vorbe şi ce promite face [...] duce lucrurile la capăt[...] şi nu lasă neterminată catedrala pe care a început-o”.
Această magistrală şi exactă caracterizare a fost adeverită, recent, la Chişinău, prin organizarea celui de-al doilea Congres Mondial al Eminescologilor (3-4 septembrie 2013), sub deviza „A-l cunoaşte pe Eminescu, a-l face cunoscut lumii”. Catedrala de care a scris Eugen Simion se numeşte Mihai Eminescu şi a fost construită neîntrerupt pe Mihai Cimpoi timp de decenii, ultimele pietre, puse la temelie fiind Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic (Chişinău, Edit. Gunivas, 2012) şi recentul Congres. Congres care, pus sub egida Academiei de Ştiinţe a Moldovei (preşedinte: acad. Gh. Duca), Institutului de Filologie (director:prof. univ. Vasile Bahnaru), Institutului Cultural Român din Chişinău (director: acad. Valeriu Matei), Centrului Academic Internaţional „Eminescu” (director fondator: acad. M. Cimpoi, coordonator: Elena Dabija) şi cu participarea activă a acad. Eugen Simion, a reunit personalităţi din arealul românesc, dar şi traducători de marcă ai autorului Luceafărului: Mario Castro Navarrette (Chile), Oleg Goncearenco (Ucraina), Dimitri Karalis (Rusia), Giuseppe Manitta (Italia), Irfan Unver Nasrattinoglu (Turcia), Kopi Kyčyku (Albania) etc.
Deschizând lucrările în sala azurie a Academiei de Ştiinţe, acad. M. Cimpoi a dat replica trimisului Moscovei la Chişinău, un oarecare Rogozin (care declarase, cu o zi înainte, arogant, că apropierea R. Moldova de UE şi România va aduce frig la Chişinău): „chiar dacă prin absurd vom îngheţa de frig, în niciun caz nu vom îngheţa de frică”, iar dacă Basarabia este (încă) săracă, este însă bogată spiritual. Acad. Gh. Duca, preşedintele Academiei din Chişinău, a subliniat importanţa şi necesitatea acestui congres, a amintit unele din realizările europeniştilor basarabeni: un bust ridicat lui Gr. Vieru la Cimitirul Central (Armenesc), unde şi-a aflat odihna şi ne veghează, deschiderea anului şcolar cu imnul „Limba noastră”, în viitor urmând să ridice, în scuarul din faţa Academiei, un monument dedicat limbii române. Cu acest prilej, i-a acordat colegului său bucureştean, acad. Eugen Simion, diploma şi medalia „Gr. Vieru”.
„M-aţi răsfăţat”, i-a replicat Eugen Simion, folosind o expresie a lui Şerban Cioculescu. Academia, a spus domnia sa, este instituţia care apropie, uneşte pe toţi românii, susţine valorile autentice, în care apărarea limbii române a fost preocuparea tuturor membrilor ei, încă de la înfiinţare; în acelaşi timp, a elogiat pe românii de performanţă care au intrat în istoria şi cultura altor popoare şi a sesizat că, la Chişinău, pe stradă sau la TV, limba română se vorbeşte tot mai literar.
Mesajul preşedintelui R. Moldova, Nicolae Timofti, s-a axat pe europenismul eminescian: Eminescu a visat la o Europă unită, iar cei care sunt prieteni ai lui Eminescu sunt prieteni şi ai Basarabiei: Pentru acad. Valeriu Matei, directorul îndreptăţit al ICR Chişinău, Eminescu este coloana vertebrală a culturii române, la Eminescu nu se rămâne, ci se ajunge, iar M. Cimpoi este ambasadorul plenipotenţial al culturii române. Pragmatic, a propus publicarea comunicărilor într-un volum, iar spaţiul din faţa Academiei să se numească „Piaţa Limbii Române”. Victor Crăciun, preşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, el însuşi un recunoscut eminescolog, a sesizat că cele două Academiei, de la Bucureşti şi Chişinău, au acţionat ca una singură, în spiritul eminescian, căci marile spirite se întâlnesc întotdeauna sub cupola Eminescu.
Acad. Eugen Doga, cel care a transpus în muzica simfonică pe Eminescu şi spiritul său, a mărturisit că Eminescu este în acelaşi timp şi un compozitor, căci fiecare vers al său conţine o muzică aparte (menestrelul Tudor Gheorghe afirmase şi el că nu poate compune pe versurile Eminescului, căci însăşi poezia sa este muzică), pasiunea sa pentru „omul deplin al culturii româneşti” (C. Noica) o are de la M. Cimpoi, iar la Bellu, Poetul se simte singur fără Veronica. Metaforic, dar cu multă subtilitate, celebrul compozitor ne îndeamnă să mergem după soare, dar spre Apus, căci spre Răsărit, „soarele” ne orbeşte. Spre surpriza multora, Eugen Doga ne-a oferit, în cocheta sa casă din Chişinău, o seară muzicală de excepţie, cu primele arii din viitoarea sa operă muzicală despre cuplul ideal Veronica-Mihai. E de dorit ca, oficial, la viitoarele congrese, să fie inclusă şi o seară muzicală Eugen Doga, eventual cu invitarea Luciei Olaru Nenatti, cea care a reconstituit prezumtivele cântece fredonate de Eminescu. Scriitorul şi editorul M.R. Iacoban, făptuitorul atâtor acte de cultură autentică şi cunoscătorul deplin al istoriei şi mentalităţii basarabene, a amintit de prima carte a lui Gr. Vieru apărută în România, Steaua de vineri, în 1978, la „Junimea” condusă de M.R. Iacoban şi cu o binecuvântare de Nichita Stănescu.
Cei doi academicienii din Cernăuţi, Alexandrina Cernov şi Vasile Tărâţeanu, s-au integrat contextului eminescian, primul vorbind despre relaţia lui Eminescu cu Cernăuţiul şi mai ales activitatea Aglaiei Eminescu, iar V. Tărâţeanu a vorbit, în stilul său caracteristic, adică cu patos, despre cele 30 locuri cernăuţene legate de numele lui Eminescu, şterse după 1944, prin distrugerea de plăci sau monumente memoriale, schimbarea denumirii străzii Eminescu în str. M. Gorki. După 1990, s-a dezvelit bustul lui Eminescu (sculptor Marcel Guguianu), a fost eliberată de chiriaşii casei lui A. Pumnul, urmând a fi transformată în muzeu.
Renumitul editor N. Georgescu a reiterat necesitatea editurii antumelor eminesciene, subliniind subtilitatea versurilor, fiecare poezie are valoare în parte, dar au aceeaşi valoare şi luate în totalitate, ele au o înlănţuire (a se vedea vol. de Poesii, editat de Titu Maiorescu). Nu întâmplător, Academia Română, prin Eugen Simion, i-a încredinţat reeditarea ediţiei Perpessicius.
Adrian Dinu Rachieru, sociolog la bază, dar un pertinent critic literar şi fin observator al fenomenului literar în general şi al eminescianismului în special, ne recomandă să convieţuim întru Eminescu, sesizând pericolul tezei despărţirii de Eminescu, al hibernării eminescologiei, necitirii scriitorului, neasumării eminescianismului, caragializării recepţiei lui Eminescu, criticii de „urechială” faţă de saltul denigratorilor, alăturându-se îndemnului lui C. Noica („să ne aşezăm în răspundere”) sau al lui Edgar Papu („să-l studiem pe dinăuntru”).
O excelentă dezertaţie a făcut scriitorul Viorel Dinescu, matematician de profesie, colaborator al instituţiilor de cultură şi presă românească de la Chişinău, despre Eminescu şi matematica.
Au mai vorbit, în cadrul dezbaterilor, prof. D. Copilu-Copilin şi grupul de la Târgovişte (care a organizat o expoziţie şi a donat cărţi, grup format din Mircea Niţă, G. Coandă, I. Mărculescu, Corin Bianu), M. Sălcuţan (Buzău), Ion Pavăl şi M. Chiriac (oficialii com. sucevene Dumbrăveni, care editează publicaţiile Omagiu lui Eminescu şi Poeţi ai nemuririi noastre), Fl. Copcea (Drobeta Tr. Severin), Mihai Sultana Vicol, St. D. Popa, Ioan de Hondol, Avram Crăciun, gen. Mircea Chelaru, Catinca Agache etc.
Au fost lansate cărţi apărute la editurile „Gunivas” (Chişinău), „Semne” (Bucureşti) „Bibliotheca” (Târgovişte), Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă şi, ca de obicei,Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, monografia lui M. Cimpoi, Modelul de existenţă: Eugen Simion, Tudor Nedelcea, Eminescu, albumele dedicate lui Adrian Păunescu, Reginei Maria şi lui Aurel Vlaicu.
La manifestările de la Craiova şi Bârca dedicate memoriei lui Adrian Păunescu, Mihai Cimpoi şi N. Dabija au anunţat intenţia basarabenilor de a inaugura la Chişinău Cafeneaua literar-artistică „Galbenă gutuie”. Inaugurarea s-a produs cu acest prilej, Adrian Păunescu fiind autorul unor splendide poezii dedicate Poetului, a cântat „Doina” în Cenaclul „Flacăra” (când poezia era interzisă), în rezumat, a întreţinut vie memoria Poetului-nepereche. Cafeneaua a fost inaugurată în hotelul „Bella Donna”, care l-a găzduit pe autorul „Repetabilei povară” în zilele primirii sale ca membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Lucrările Congresului Mondial al Eminescologilor au continuat la Centrul Academic Internaţional „Eminescu”; aici a fost sărbătorit Eugen Simion cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani. Şi-au exprimat opinia despre cel sărbătorit Mihai Cimpoi, N. Dabija, Valeriu Matei, Victor Crăciun, Tudor Nedelcea, N. Georgescu, Theodor Codreanu (care a impresionat auditoriul prin obiectivitatea şi profunzimea ideilor), Adrian Dinu Rachieru. Eugen Simion merita omagiat la acest congres având în vedere meritele sale incontestabile în valorificarea operei eminesciene, ca critic (Proza lui Eminescu) sau editor (colecţia „Opere fundamentale”, facsimilarea în 38 volume a manuscriselor).
Ca vicepreşedinte (1 febr. 1994 – 16 ian. 1998), preşedinte interimar (15 oct. 1997 – 16 ian. 1998) şi preşedinte (16 ian. 1998 – 4 apr. 2006) al Academiei Române, Eugen Simion este autorul marilor proiecte academice; editarea de atlase lingvistice, etnofolclorice, a tratatului de istorie a românilor (10 volume), a Dicţionarului General al Literaturii Române (7 vol.), a editat peste 150 volume ale scriitorilor români în colecţia „Opere fundamentale”, instituirea indemnizaţiei de merit, a Zilei Culturii Române şi Ziua Limbii Române, a impus, în instituţiile de cercetare, conceptul de disciplină şi performanţă ştiinţifică, a primit, ca membrii de onoare, personalităţi marcante din străinătate: Papa Ioan Paul al II-lea (înaltul prelat acceptând să fie membru doar al Academiei Române), Rosa del Conte, Yehudi Menuhin, Adam Puslojici, Alain Guillermou, Al. Şafran, Klaus Heitman, Pierre Messmer, Basarab Niculescu, Eliezer Wiesel, N. Dabija, Petru Soltan, Michael Metzetin, Valeriu Matei, Vasile Tărâţeanu, etc., membrii postmortem: Dinu Lipatti, Carol Davila, N. Ciorănescu, Al. Macedonski, Edgar Papu, Al. Piru, Liviu Rusu, Vl. Streinu, Emil Cioran, E. Ionescu etc. În urma unor sesiuni ştiinţifice, a elaborat un comunicat privind inexistenţa limbii moldoveneşti şi a aromânilor ca popor aparte. Ca manager, a finalizat construcţia aripii noi a Bibliotecii Academiei, a readus în patrimoniul academic marile donaţii, iar ca om are cultul valorii şi al prieteniei, incită permanent la toleranţă, suportând cu stoicism şi unele dezamăgiri din partea unor prieteni sau procese penale pentru fapte de cultură (pentru facsimilarea manuscriselor eminesciene, editarea operei lui Emil Cioran, conform principiului „nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”).
Vădit emoţionat, mulţumind vorbitorilor, Eugen Simion a expus unele idei şi date biografice. Şi-a început cariera ca şomer (timp de 5 ani), deşi era şef de promoţie, timp în care s-a specializat în manuscrisele eminesciene, şi în scrierea vol. Proza lui Eminescu, deşi editorul Zigu Ornea i-a propus, pentru tipărire, „Tradiţiile realismului socialist în presa românească”. Generaţia ’60 a devenit celebră şi pentru că a susţinut autonomia esteticului şi neimplicarea politicului. Până în 1990, scriitorii au fost uniţi, apoi criteriul politic a primat astfel încât „m-am trezit în cealaltă tabără”, fără voia mea. „Sunt un sentimental lucid”, care şi-a făcut o minimă datorie faţă de cultură. Este încrezător în viitorul nostru „Naţiunea, cultura română nu moare, astfel dispare Europa”, a conchis sărbătoritul.
Desfăşurat între vizita acestui „oarecare” Rogozin (care s-a trezit vorbind la Chişinău) şi a patriarhului Kiril al Moscovei (care a beneficiat de afişe stradale şi primire ca a unui important şef de stat şi nu a unui umil călugăr cum ar fi normal), Congresul Mondial al Eminescologilor de la Chişinău (3-4 sept. 2013) a dovedit, dacă mai era cazul, superioritatea culturii, a spiritualităţii în genere în faţa politicului, superioritatea şi dominaţia spirituală faţă de mărunţii oameni politici (inclusiv ai bisericii moscovite) ai vremii noastre.
Tudor Nedelcea
27 sept. - 3 oct. 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu