Conexiuni şi similitudini ale diferitelor religii

Sub acest generic a avut loc dezbaterea organizată de cotidianul craiovean „Cuvântul libertăţii” şi TVR Craiova, în parteneriat cu Universitatea din Craiova – Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Biblioteca „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova. Au fost invitaţi să participe la această incitantă şi necesară dezbatere lideri sau reprezentanţi ai unor religii sau confesiuni: prof. univ. dr. Corneliu Sabetay – preşedintele Comunităţii evreilor din Craiova, lect. univ. dr. Răzvan Stan, prodecanul facultăţii, preotul Marcel Răduţ din partea Mitropoliei Olteniei, dr. Abu Al Ola Al Ghithi şi dr. Demirel Gemaledin din partea Ligii Islamice şi Culturale din România – Centrul islamic Bucureşti, preotul Aurelian Herciu de la Biserica romano-catolice „Sf. Anton” din Craiova, pastorul Gh. Ardelean, Biserica Baptistă „Jertfa” din Craiova.

A participat şi un student din anul I al Facultăţii craiovene de Teologie, Isidor Costici, originar din Valea Timocului sârbesc, recomandat şi stimulat de celebru preot-vicar Boian Alexandrovici pentru Seminarul Teologic din Craiova, seminar finalizat cu succes sub îndrumarea cu adevărat părintească a preotului Constantin Popescu, directorul Seminarului. Îl menţionez anume pe acest viitor preot român în Valea Timocului, pentru el este primul şcolit la Craiova şi poate (şi este) un model de urmat şi pentru alţi consângeni de-ai săi. Vădit emoţionat, fiind prima sa participare la o asemenea conferinţă, studentul Isidor Costici a subliniat asemănările şi deosebirile dintre religii, lansând o idee interesantă: cum ne manifestăm, ca oamenii, ce fapte realizăm în spiritul scrierilor Sf. Pavel.

Revenind la dezbaterea Conexiuni şi similitudini ale diferitelor religii subliniem câteva idei. În primul rând, cei doi moderatori, Magda Bulugean („Cuvântul libertăţii”) şi Tiberiu Muşuroi (TVR) Craiova şi-au asumat acest proiect dificil, deşi tineri; asta înseamnă şi o nădejde că tânăra generaţie va prelua întreaga problematică religioasă contemporană deosebit de delicată. Apoi, toţi participanţii, indiferent de religie sau confesiunea, şi-au exprimat disponibilitatea de colaborare interreligioasă în spiritul sincer al ecumenismului, real pornind de la faptele care îi apropie, de la ideile şi suportul istoric. Toţi au menţionat că România e un model european în contextul religiuos, remarcându-se prin toleranţă faţă de etnii şi confesiuni. Pacea este alt obiectiv spre care tind toate comunităţile religioase, dar mai greu de realizat. Cruciadele şi Jihadul au apus, e nevoie de regăsirea unităţii în fiecare religie, continuarea dialogului interreligios, globalizarea are şi efecte negative pentru că subminează esenţa religiilor, excesele religioase nu-s de la Dumnezeu sau Allah. Alte întrebări vizează lumea contemporană, relaţia stat-biserică, prudenţa UE faţă de creştinism, ce facem cu ateii, sunt ei duşmanii noştri?, ce facem cu acele mici comunităţi homosexuale? De ce suntem încă despărţiţi, deşi cerul este unul?

În afara acestor reprezentanţi ai diferitelor religii sau confesiuni au participat şi alte personalităţi: europarlamentarul Marian Jean Marinescu, prof. univ. dr. Bianca Predescu de la Universitatea din Craiova, Dan Lupescu, directorul Direcţiei de cultură, culte, patrimoniu (care a adresat întrebări acestor reprezentanţi pentru revista „Lamura”) care au avut intervenţii pertinente şi directe, ceea ce a dat un spor de interes întregii dezbateri.

Mai mulţi vorbitori au arătat meritul ecumenic al fericitului Papa Ioan Paul al II-lea (cu rădăcini româneşti). Şi într-adevăr, acest papă a deschis o portiţă care de secole părea ferecată definitiv. A recunoscut greşelile din trecut ale Vaticanului (ceea ce a modificat ideea infailibilităţii papei, unul din punctele divergente cu ortodocşii), a vizitat o moschee, Zidul Plăngerii, a făcut prima vizită a unui papă într-o ţară majoritar ortodoxă (România, 7-9 mai 1999) şi a asistat la Sfânta Liturghie de la Catedrala Patriarhală. A dorit ca începutul unităţii lumii creştine să înceapă de la Bucureşti, (Grădina Maicii Domnului), având relaţii speciale, de prietenie şi frăţietate creştină cu veşnicul de pomenire, patriarhul Teoctist. Urmau să facă multe lucruri împreună. Monseniorul Ioan Robu, Mitropolitul Romano-Catolic al Bucureştiului, a propus patriarhului Teoctist elaborarea calendarului creştin unic, în care să fie trecute toate sărbătorile, iar Paştele să fie sărbătorit în aceeaşi zi. Păcat că au plecat la Domnul, iar urmaşii lor nu le continuă gândul şi fapta. Patriarhul Teoctist organizase, în septembrie 2007, săptămâna ecumenică internaţională, pe care, din păcate, n-a mai apucat-o. Atunci, la Sibiu, Jose Manuelo Barosso a adus un pios omagiu patriarhului Teoctist, afirmând rolul patriarhului nostru şi al Papei Ioan Paul al II-lea de includere a României în rândul statelor europene (în concepţia liderilor politici ai vremii, România şi Bulgaria, ca ţări majoritar ortodoxe, trebuiau să rămână în sfera de influenţă moscovită; atunci Papa a făcut acea faimoasă afirmaţie: „Europa respiră prin doi plămâni”, aluzie la catolicism şi ortodoxie; în ianuarie 1989, patriarhul Teoctist a făcut o vizită Papei (neaprobată la Bucureşti).

Conexiunile şi similitudiile diferitelor religii au fost puse în evidenţă în dezbaterea de la Craiova (11 octombrie 2013). Nu s-a mers la dogmatică, unde problemele sunt spinoase, dar pe care timpul le va rezolva. Aşa cum de la religiile politeiste s-a trecut la cele monoteiste, este necesar pasul următor. Pentru acestea sunt necesare eforturi comune din partea tuturor decidenţilor religioşi (săptămâni ecumenice, rugăciuni împreună, evitarea prozelitismului, dialog şi toleranţă maximă). Căci, vorba lui Eminescu, „Noi credem că interesele reciproce sunt armonizabile, dar pentru aceasta se cere bunăvoinţă şi abnegaţie reciprocă”.

Tudor Nedelcea