In memoriam - Dan Lupescu

Semnatarul paginii a doua a păunescienei reviste „Flacăra lui Adrian Păunescu”, (continuată magistral de fiica „bossului”, Ana Maria Păunescu), Dan Lupescu, ne-a părăsit. Avea 77 de ani. Este o mare durere pentru familie, prieteni, comunitate. Dar, Dan Lupescu era un om rațional și religios deopotrivă. Când pleca la drum, în documentare jurnalistică sau la Congresul Spiritualității Românești de la Alba Iulia, condus de acad. Adrian Păunescu și acad. Victor Crăciun, avea ca „însoțitor” o carte de rugăciuni sau acatiste din care citea. Știa, din aceste lecturi, că moartea este doar o etapă a vieții, că dincolo ne așteaptă o viață veșnică, așa cum credeau și dacii noștri pe care-i elogia Dan.

Regele fotbalului și fotbalul rege - Superromânul Gheorghe Hagi

Numirea lui Gheorghe Hagi la cârma echipei noastre naționale ne oferă prilejul de a reaminti câteva jaloane din activitatea sa de excepție. El este, se știe, aromân (sau macedo-român), despre care Petre Țuțea afirma că ei sunt „superromâni”, întrucât nu se bălăcesc precum alții ca „rațele-n bătătură”. Aromânii sunt o ramură a poporului român, precum meglenoromânii sau istroromânii (care l-au dat lumii pe savantul Nicola Tesla). Spiritualitatea românească a fost completată cu nume de aromâni celebre: Andrei Șaguna, Th. Capidan, D. Bolintineanu, N. Batzaria (Moș Nae), Tache și Pericle Papahagi, Marcu Beza, Ov. Papadima, Lena Constante, Teohar Mihadaș, Toma Caragiu, G. Murnu, V. Papacostea, Simona Halep, Em. Gojdu, etc., etc (vezi Tudor Nedelcea, Printre cărți și oameni, vol. 3, Iași, TipoMoldova, 2017, p. 221-225).

Magda Ursache [Maxime și cugetări]

Desființarea angrosistului național – centrele de librării – a determinat cunoașterea limitată a producției editoriale din cuprinsul țării. Așa se face, de pildă, că opera Magdei Ursache (n. 20 decembrie 1943, București) să-mi fie binecunoscută abia în anii din urmă. Îi citisem articolele sale în diverse periodice literare și m-a uimit cultura și dezinvoltura de-a spune lucrurilor pe nume, un echilibru pur intelectual și un spirit polemic. Câteva repere biografice: a absolvit liceul la Buzău (1961), Facultatea de Filologie a Universității „A.I. Cuza” din Iași (1962-1967), a fost secretar de redacție și redactor pentru poezie la „Cronica”, unde și debutează în 1968, și editorial în 1973 cu vol. A patra dimensiune (cronici literare dedicate lui A.E. Baconsky, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Adrian Păunescu etc.) Pentru atitudinea sa civică și literară, obiectivă și pertinentă, în 1975 a fost scoasă din redacție și i s-a luat dreptul de semnătură până în 1989. În acest răstimp (regimul nu admitea șomajul), a predat limba română studenților străini veniți la Iași și a fost angajată la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei RSR din Iași. S-a remarcat în critica literară și proză, fiind și o eminentă editoare, elaborând ediții sau antologii din creația Magdei Isanos, Mircea Eliade, Nichifor Crainic, Eminescu etc., unele în colaborare cu soțul său, etnologul, esteticianul și editorul Petru Ursache (1931-2013). Dintre cărțile sale, menționăm: Universitatea care ucide (1995), Astă vară n-a fost vară (1996), Strigă acum (2000), Conversație pe Titanic (2001), Rău de România (2003), Bursa de iluzii (2005), Bolile spiritului critic (2006), Pe munchie de hârtie (2007), Să citiți bine! (2010), Viețile cărturarilor contemporani (2012), Comunismul cu rele și rele (2013), Carte și literatură (2019), Ridică-te, Gyr, ridică-te, Crainic! (2020), Ars expectandi - Mic manual de tehnica așteptării, vol. 1-2 (2021-2022), Pe contrasens (2022), Viață pentru minte, inimă după Viață (2023).

Un cărturar despre un stareț martir - Sfântul cuvios mucenic Visarion Toia

În România de dincolo de București trăiesc și activează intelectuali autentici, care nu sunt prezenți/prezentați pe micile ecrane. Între aceștia, Zenovie Cârlugea ocupă un loc important, prin creația sa definindu-se ca un savant în sensul curent al cuvântului. Poet, critic și istoric literar, eseist, publicist, editor, Zenovie Cârlugea s-a născut în satul gorjean Maiag, comuna Coșețu, la 28 septembrie 1950, în familia preotului Nicolae și a preotesei, Eugeniei. La Balșul lui Petre Pandrea a absolvit liceul teoretic, iar la București Facultatea de Limba și Literatura Română, luându-și licența cu teza Temele poeziei lui L. Blaga, sub conducerea științifică a lui Eugen Simion. Doctoratul l-a susținut la Sibiu, tot cu o teză despre L. Blaga, sub coordonarea lui Mircea Tonuș. Profesează la renumitul liceu din Tg. Jiu „Ecaterina Teodoroiu”. În orașul lui Brâncuși desfășoară nu numai o activitate didactică de prestigiu, dar se implică benefic în conducerea unor societăți culturale, a unor reviste („Portal-Măiastra”, „Arcade”), dar mai ales în elaborarea unor lucrări științifice de înaltă ținută academică dedicate unor personalități marcante: C. Brâncuși, L. Blaga, Tudor Arghezi, Eminescu.

De ziua Basarabiei și Bucovinei - Dezvelirea unui bust „Grigore Vieru”

Ziua Basarabiei și Bucovinei (27 martie 1918) a fost sărbătorită în Cetatea Băniei cu totul deosebit, așa cum procedează uneori oltenii. Adică a fost sărbătorită dimpreună cu poetul pătimirii basarabene, Grigore Vieru (14 februarie 1935, Pererita – 18 ianuarie 2009, Chișinău). Simbol național pentru basarabeni (precum Ștefan cel Mare și Sfânt), Grigore Vieru face parte din generația de aur a poeziei/poeților români, așa numita „generația ʼ60”, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana etc., deși era trăitor dincolo de Prut, râu care n-a putut și nu va putea fi vreodată granița spirituală între români. Poezia lui Vieru, Reaprindeți candela, descrie aceeași suferință, trăire sentimentală a basarabenilor duși în „Siberii de gheață”, precum a deținuților politici din închisorile bolșevice din România – Grigore Vieru a aflat despre „poezia în cătușe” (cum și-a intitulat antologia poeților închiși Aurelian I. Popescu), a lui V. Militaru, Radu Gyr, Nichifor Crainic etc., abia după ʼ90, dovadă peremptorie că și suferința i-a unit pe români obligați să suporte regimul totalitar bolșevic.

Claudia Motea - Ambasadoare a artei românești în lume

Claudia Motea face parte din categoria acelor personalități care „tac și fac”. În timp ce pe ecranele televizoarelor naționale și locale suntem adesea nevoiți să vedem indivizi insipizi, fără cultură sau empatie pentru valorile naționale – unii dintre ei minimalizându l chiar pe Eminescu, „românul absolut”, cum l a numit Petre Țuțea – există, totuși, oameni care păstrează respectul pentru cultura română și pentru creatorii ei. Am fost contemporani cu eminescologi de certă valoare: Edgar Papu, Svetlana Paleologu Matta, Rosa del Conte, D. Vatamaniuc, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Eugen Simion, Victor Crăciun, D.R. Popescu, G. Munteanu, M. Ungheanu, Solomon Marcus, Dan Zamfirescu, Ovidiu Vuia ș.a. Suntem contemporani cu Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu, N. Georgescu, Zenovie Cârlugea, Săluc Horvat, Ion Dur, Gh. Glodeanu, Adrian Dinu Rachieru, Mircea Popa, C. Cubleșan, Pompiliu Crăciunescu etc. – specialiști autentici, prea rar invitați în mass media ca modele pentru tinerii care se încumetă să pășească pe urmele marilor scriitori. Am făcut această paranteză pentru a sublinia că există și personalități cu judecată rafinată, cu aprecieri obiective asupra valorilor naționale și, mai ales, cu empatie critică față de creatorii acestora.

Marin Sorescu şi securitatea

Marin Sorescu a fost un scriitor de geniu, frecventând toate genurile literare, chiar şi pictura şi tot aşa a intrat şi în eternitate. A călătorit mult, a tradus mult, şi a fost tradus fără să fie informator sau chiar obedient faţă de securitatea antedecembristă. A fost incomod pentru regimul totalitar, dovada grăitoare fiind cenzura sau interzicerea unor piese de teatru. („Există nervi?”, de pildă), a unor poezii, strânse de Dan Zamfirescu în vol. Poezii alese de cenzură (1991). I s-a reproşat că n-a fost disident (?), deşi n-a scris nimic omagial, chiar a lăsat să se înţeleagă că, dat fiind călătoriile sale literare peste hotare, ar fi fost tolerat sau chiar a colaborat cu securitatea comunistă.