In memoriam - Dan Lupescu

Semnatarul paginii a doua a păunescienei reviste „Flacăra lui Adrian Păunescu”, (continuată magistral de fiica „bossului”, Ana Maria Păunescu), Dan Lupescu, ne-a părăsit. Avea 77 de ani. Este o mare durere pentru familie, prieteni, comunitate. Dar, Dan Lupescu era un om rațional și religios deopotrivă. Când pleca la drum, în documentare jurnalistică sau la Congresul Spiritualității Românești de la Alba Iulia, condus de acad. Adrian Păunescu și acad. Victor Crăciun, avea ca „însoțitor” o carte de rugăciuni sau acatiste din care citea. Știa, din aceste lecturi, că moartea este doar o etapă a vieții, că dincolo ne așteaptă o viață veșnică, așa cum credeau și dacii noștri pe care-i elogia Dan.

Grigore Vieru (pe care-l aprecia) a scris o poezie altfel: „Nu am moarte, cu tine nimic / Eu nici măcar nu te urăsc / Cum te blestemă unii, vreau să zic, / La fel cum lumina pârăsc / Dar ce-ai face tu și cum ai trăi / De-ai avea mamă și-ar muri?! Ce-ai face tu, și cum ar fi / De-ai avea copii și ar muri?! / Nu am moarte, cu tine nimic, /Eu nici măcar nu te urăsc, / Vei fi mare tu, eu voi fi mic. / Dar numai din propria-mi viață trăiesc / Nu frică, nu teamă - / Milă de tine mi-i, / Că n-ai avut niciodată mamă, / Că n-ai avut nicodată copii.” L-am întrebat pe Grigore Vieru, poetul pătimirii basarabene, cum ai putut scrie o asemenea poezie?! „Nu știu”, mi-a răspuns sec Poetul, dovadă peremptorie că deasupra noastră este Unul care ne călăuzește și ne îndrumă spiritul. Din acest punct de vedere vieruan, Dan Lupescu n-a murit; el trăiește prin fiica sa Simona, nepoata sa, Maya Elena, prin ginerele Tiberius Mușuroi, doi intelectuali cu doctorat la bază, jurnaliști de prestigiu la TVR Craiova.

Dan Lupescu s-a bucurat de aprecieri antum, dar și postum; la Toronto, pe 6 iunie a.c., grație scriitorilor Alexandru Cetățeanu și Ion Datcu, la cenaclul literar al prestigioasei reviste „Destine literare”, a fost omagiat Dan Lupescu – omul și scriitorul; tot în Canada, inginerul Dumitru Popescu de la publicația Observator i-a scris necrologul. Dan Lupescu aprecia valorile umane și spirituale. Între aceștia, pe liderul Generației ʼ60, Adrian Păunescu. Era, de fapt, un respect reciproc. După „aglomerația din decembrie” (Mircea Dinescu), noii ideologi rostogoliți peste România, precum oportuniștii după 1944, au încercat să-l minimalizeze, să-l denigreze pe Adrian Păunescu, să asmută mulțimea asupra sa, chiar pe versurile sale Ultima soluție, încă o revoluție.

Dan Lupescu și-a păstrat coloana vertebrală: l-a prețuit și a demonstrat această prețuire prin scris în ziarul craiovean pe care-l conducea „Cuvântul libertății” și prin revista „Lamura”. Doamna Carmen Păunescu, soția Poetului, o femeie discretă dar extrem de loială, m-a rugat să depun, în numele revistei „Flacăra lui Adrian Păunescu”, o coroană de flori cu următorul text: Noapte bună, drag prieten!, așa cum ar fi urat și Maestrul. Asta mă inspiră să-i doresc și eu, Noapte bună, drag prieten!

Tudor Nedelcea

P.S. Dan Lupescu a trecut la cele veșnice pe 1 iunie 2026 și a fost înmormântat la Cimitirul Ungureni, pe 3 iunie a.c. Serviciul divin a fost săvârșit de preoții: Marius Reșceanu, Ionuț Reșceanu, Mihai.

Cuvinte omagiale au rostit: Mircea Pospai, Petre Gigea (prin Ion Rusu), Tudor Nedelcea, iar Ion Crețeanu („tezaur uman viu”) a cântat un imn religios.