Un artist polivalent - Vasile Buz

În Craiova, chiar în buricul orașului, trăiește discret și demn un om, dar nu orice om, ci o personalitate artistică de talie europeană. Doar pentru simplul fapt că trăiește în provincie, în România dincolo de București, nu este suficient de cunoscut la justa sa valoare. Se numește Vasile Buz și s-a născut la 14 ianuarie 1935 departe de Bănie, într-o provincie românească înstrăinată, la Storojineț, la 22 km de Cernăuți, în Bucovina de Nord. Aici a trăit doar opt ani, dar a avut ocazia să trăiască traumele românilor bucovineni. Pe linie paternă era din Maramureș, bunicul Toader și tatăl Nicolae renumiți constructori de case, au venit în Bucovina, tatăl căsătorindu-se cu românca Alexandrina Buz din familia Boca din Storojineț. La doar cinci ani, copilul Vasile a fost nevoit să se conformeze, împreună cu familia sa, ultimatumului lui Stalin din 28 iunie 1940, care decidea: „1). În decurs de patru zile, începând de la orele 14, după ora Moscovei, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești; 2). Tupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de nord a Bucovinei; 3). În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă”. Dramă uriașă a românilor! Se cunoaște exodul românilor, obligați să-și părăsească locurile natale, cu singurul lor mijloc de transport, căruțele, și să se îndrepte spre Țară.

Școli, biserici, monumente din Husnicioara mehedințeană

Husnicioara este o localitate mehedințeană, mândră și frumoasă ca toate localitățile patriei, dar este pusă în valoare și popularizată ca atare prin lucrări de referință, precum: Enciclopedia județului Mehedinți de Ileana Roman și Tudor Rățoi (Drobeta Turnu Severin, 2021), Episcopia Severinului și Strehaiei. Monografie eclesistică de Dinică Ciobotea și Tudor Rățoi (Drobeta Turnu Severin, Editura Dadahia Severin, 2023). Recent, localitatea a făcut obiectul unei alte cercetări realizate de profesorii de științe exacte (soț-soție) Stelian Irod și Tania Irod, Husnicioara. Școli, biserici, monumete (Drobeta Turnu Severin, Editura Man, 2024). Localitate de zona de deal, compusă din 12 sate, Husnicioara este atestată documetar în 1832, aparținând de plasa Ocolul. Evoluția demografică este firească: 106 familii în 1864, 546 locuitori în 1945, 411 locuitori în 1977, 326 în 1992, 311 locuitori în 2002 și 267 de locuitori în 2011. Descreșterea populației este o caracteristică generală a tuturor localităților (sate și orașe), despopularea și migrația fiind fenomene europene. Numele satului derivă de la pârâul Hușnița, hidronim de origine slavă care traversează și satul meu natal, Valea Ursului, com. Tâmna. Stelian Irod (profesor și director al școlii vreme de aproape un sfert de veac) și Tania Irod (profesoară timp de patru decenii în aceeași școală din Husnicioara) au elaborat anterior, în 1968, o monografie, conștienți de misiunea dascălului în bună tradiție spiruharetană de a lumina lumea satului prin lecții dar și prin elaborarea de monografii locale. „Monografia – definește celebrul sociolog Dimitrie Gusti – înseamnă în primul rând alegerea unui domeniu social determinat (nonus – unul singur) pentru a câștiga o noțiune cât mai completă a lui și a îngădui nesiguranța cunoașterii, prin metoda vie a absenței directe”.

O boieroaică pilduitoare - Simona M. Vrăbiescu Kleckner

Doamna Simona M. Vrăbiescu Kleckner este o autentică boieroaică în sensul deplin al cuvântului: prin origine și prin tot ce face. Mă încumet să-i prezint în câteva pagini viața și activitatea sa multilaterală, folosindu-mă și de interviul De la normator la ONU, luat de reputatul jurnalist, Ion Jianu (publiat în cotidianul craiovean „Gazeta de Sud” din 15 august 2015), specializat în astfel de interviuri cu mari personalități românești, politice, istorice, culturale sau sportive. Descendentă sau înrudită cu ilustre familii românești (Marincu, Vorvoreanu, Defleury, latinistul N.I. Herescu etc.), Simona M. Vrăbiescu s-a născut în 1927, ca fiică a jurnalistului George Vrăbiescu și nepoata a altui celebru jurist, Nicolae Vrăbiescu. De Craiova, unde-și are obârșia familia sa, se simte legată sufletește, „deoarece toate vacanțele tinereții mele le-am petrecut în acest oraș și pe moșiile înconjurătoare”, impresii cuprinse într-un volum de memorii.

La 85 de ani - Mircea Popa

Editorii și lucrarea lor, edițiile critice, academice devin, din păcate, tot mai rare. Un teoretician în speță, Demostene Russo, a constatat un mare adevăr: „Și e mică răsplata pentru editor convingerea că nopțile lui vegheate vor lumina zilele și vor călăuzi pașii altora, cari vor porni spre descoperirea adevărului, servându-se de opera lui”(D. Russo, Studii istorice greco-române, vol.II, București, Fundația Regală pentru Cultură și Artă, 1939, p. 637). România n-a dus lipsă de editori celebri: Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu (pentru I.L. Caragiale), N. Cartojan (pentru Petre Ispirescu), Mircea Eliade (pentru B.P. Hasdeu), G. Pienescu (pentru Tudor Arghezi), Dan Simonescu și I.C. Chițimia (pentru Cărțile populare), Dan Zamfirescu (pentru Învățăturile lui Neagoe către fiul său, Teodosie), N. Gheran (pentru Liviu Rebreanu) etc. Remarc două momente esențiale în istoria culturii române: editarea integrală a Bibliei de la București din 1688, la care și-au adus contribuția „ai noștri oameni ai locului”: Radu și Șerban Greceanu, Spătaru Milescu, Teodosie Vestemeanul, Mitrofan, sub coordonarea științifică a Stolnicului Constantin Cantacuzino; al doilea moment îl constituie editarea operei eminesciene, prin Perpessicius (pentru poezie, proză) și Dimitrie Vatamaniuc (pentru publicistică, începând cu vol. IX, în 1980), continuată de Eugen Simion și Mihai Cimpoi.

GRAMATICĂ ȘI CINSTE sau împotriva presei care bolborosește

Gramatică și cinste este titlul, insolit la prima ochire, a recentei cărți a universitarului sibian Ion Dur, cusubtitlul: De la Eminescu la Sandu Tudor. Opt lecții de gazetărie, carte apărută la editura bucureșteană Pro Universitaria, în 2024 (400p., format 17x24). Criticul și istoricul literar, traducătorul și eseistul Ion Dur s-a născut în localitatea gorjeană Poiana, la 26 mai 1950. Începe studiile elementare în comuna natală, continuate la Liceul Real nr. 3 din Craiova (1968-1972), azi Colegiul Național „Elena Cuza”,studii finalizate la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1974-1978), unde își va susține și doctoratul în filosofie, cu o teză despre publicistica lui C. Noica (în 1996). Va tipări de altfel prima carte despre acest filosof în perioada postdecembristă: Noica între dandysm și mitul școlii (1994) și va organiza, în decembrie 1990, la Păltiniș, primul simpozion Noica. După o activitate de profesorat liceal la Craiova (1978-1989), pleacă la Sibiu (de unde era soția, fiică de săsoaică), urmând toate treptele carierei universitare, de la lector (1992) până la profesor (1999) la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (unde a fost și decan, 2005-2011), apoi, din 2007, conducător științific de doctorat la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul universitar de Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere, Școala doctorală de filosofie și comunicare.

Moartea zeiței

S-a stins din viață, la 26 septembrie 2024, Ileana Roman o reprezentantă a celebrei generații ʼ60, prin debutul editorial din 1968, cu volumul de poezii Nașterea zeiței. Poet, prozator, dramaturg, tra(ducător, publicist, editor, animator cultural, Ileana Roman s-a născut la 7 ianuarie 1940 în satul Roșia, comuna Căzănești, județul Mehedinți, fiica Eugeniei (n. Cazacu) şi a lui Istrate, funcţionari. A urmat clasele primare în satul natal (1947-1951), cele gimnaziale în satul Severineşti, j. Mehedinţi (1951-1954), Liceul de fete (1954-1959), din Turnu Severin, Şcoala postliceală de asistenţi medicali din Tr. Severin (1959-1963) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia biblioteconomie (1963-1966). A fost metodist la Biblioteca regională Oltenia (1967-1968), corector la ziarul „Viitorul” din Tr. Severin (1969), redactor şef la ziarul „Porţile de Fier” (1971-1972), inspector la Casa de Cultură Orşova (1973-1974), bibliograf (1974-1992) şi director (1993-1998) al Bibliotecii judeţene „I.G. Bibicescu” din Drobeta Tr. Severin, preşedinţe al Fundaţiei „Alice Voinescu” (din 1995), director al editurii Prier (din 1995), redactor şef al revistei „Amfitrion” (din 1995), organizatorul Festivalului de literatură „Sensul iubirii” (din 1995) din Drobeta Tr. Severin.

Niculae Gheran sau arta de a fi om

Cu plecarea lui Niculae Gheran, la 4 aprilie 2023, în lumea cealaltă și-n eternitate, a dispărut ultimul mare editor român în sensul real, clasic al cuvântului. Este legat de viața și opera lui Liviu Rebreanu, precum Perpessicius și D. Vatamaniuc de Eminescu. S-a născut la 14 octombrie 1929, în București, ca fiu al Profirei (n. Budișteanu) și al comerciantului Gheorghe Gheran. În Capitală își face toate studiile: elementare, liceale (la Cantemir-Vodă) și universitare (Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității, în 1959). Paralel, finalizează și cursurile Școlii tehnice de poligrafie și editură, care-i vor fi de folos în cariera editorială, începând cu 1960. Pragmatic și cu spirit organizatoric, i s-au încredințat și anumite funcții administrative: secretar al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1964-1968, președinte: Constanța Crăciun), apoi consilier general al aceleeași instituții. Din 1970 este redactor și șef de secție la Editura Științifică și Enciclopedică, unde coordonează colectivul de literatură și artă și inițiază colecția „Bibliografie”, în care au apărut indicii bibliografice ai principalelor reviste din țară. În acest context am fost onorat să-l cunosc nu numai ca editor, ci, mai cu seamă, ca om.