Școli, biserici, monumente din Husnicioara mehedințeană

Husnicioara este o localitate mehedințeană, mândră și frumoasă ca toate localitățile patriei, dar este pusă în valoare și popularizată ca atare prin lucrări de referință, precum: Enciclopedia județului Mehedinți de Ileana Roman și Tudor Rățoi (Drobeta Turnu Severin, 2021), Episcopia Severinului și Strehaiei. Monografie eclesistică de Dinică Ciobotea și Tudor Rățoi (Drobeta Turnu Severin, Editura Dadahia Severin, 2023). Recent, localitatea a făcut obiectul unei alte cercetări realizate de profesorii de științe exacte (soț-soție) Stelian Irod și Tania Irod, Husnicioara. Școli, biserici, monumete (Drobeta Turnu Severin, Editura Man, 2024). Localitate de zona de deal, compusă din 12 sate, Husnicioara este atestată documetar în 1832, aparținând de plasa Ocolul. Evoluția demografică este firească: 106 familii în 1864, 546 locuitori în 1945, 411 locuitori în 1977, 326 în 1992, 311 locuitori în 2002 și 267 de locuitori în 2011. Descreșterea populației este o caracteristică generală a tuturor localităților (sate și orașe), despopularea și migrația fiind fenomene europene. Numele satului derivă de la pârâul Hușnița, hidronim de origine slavă care traversează și satul meu natal, Valea Ursului, com. Tâmna. Stelian Irod (profesor și director al școlii vreme de aproape un sfert de veac) și Tania Irod (profesoară timp de patru decenii în aceeași școală din Husnicioara) au elaborat anterior, în 1968, o monografie, conștienți de misiunea dascălului în bună tradiție spiruharetană de a lumina lumea satului prin lecții dar și prin elaborarea de monografii locale. „Monografia – definește celebrul sociolog Dimitrie Gusti – înseamnă în primul rând alegerea unui domeniu social determinat (nonus – unul singur) pentru a câștiga o noțiune cât mai completă a lui și a îngădui nesiguranța cunoașterii, prin metoda vie a absenței directe”.

În România postbelică (socialistă după dorința lui Stalin, cu deplinul acord al lui Churchill și Roosevelt), Academia Română, prin filialele sale, a elaborat o broșură-ghid pentru cercetarea și alcătuirea monografiilor locale, care să constituie baza elaborării marilor dicționare sau enciclopedii județene. Acolo unde erau dascăli, în sensul deplin al cuvântului, astfel de lucrări s-au întocmit și au văzut lumina tiparului. Altfel spus de cei doi autori, Stelian Irod și Tania Irod, „efectuând o valorizare sistematică acolo unde existau doar intuiții, corectând cu atenție documentele aflate în Arhivele județului Mehedinți sau pe cele locale în școlile din comună, unii învățători pensionari studiind lucrările de specialitate, colecțiile de reviste, rapoartele oficiale, unele însemnări etc., am pus în lumină un patrimoniu valoros de idei în care se găsesc generații și generații de școlari, educatori, categorii de cărturari, reprezentanți ai autorităților locale cu vederi progresiste rămași în umbră și uitare”. Conștienți că lucrarea lor nu este exhaustivă (deziderat greu de atins chiar de cercetători profesioniști), că mai sunt multe documente și izvoare de cercetat, Stelian Irod și Tania Irod precizează scopul: „Cartea se vrea un elogiu peste timp și purtătoare a istoriei școlii și învățământului din Husnicioara, precum și a localnicilor care au construit-o, a locurilor istorice ale comunei.

Se mai vrea o instituție susținută la cultivarea sistemului de mândrie față de trecut, de prezent și perspectiva viitorului”. Autorii o consideră „o carte de pionerat și un punct de plecare. Ea ne rămâne ca un testament cultural al Husnicioarei, ca o mărturie a cunoștinței istorice locale și o puternică expresie a cunoștinței locale, fiind spre folosință și aduceri aminte generațiilor actuale și viitoare de elevi și educatori care vor rămâne continuatori ai muncii înaintașilor”. Este totodată „un pios omagiu slujitorilor învățământului husniciorean (cu satele componente), care de-a lungul timpului și-au onorat menirea de «apostoli ai satului». Generațiile viitoare să găsească aici adevărata față a învățământului husniciorean, să vadă și să înțeleagă greutățile pe care le-au întâmpinat sătenii și dascălii lor, să-și dea seama de marile talente, de oamenii de seamă ai comunei Husnicioara, fiind și rezultatul școlii Husnicioara, al muncii și minții sutelor de educatori, învățători și profesori care au slujit cu credință învățământul din satele comunei Husnicioara.

Înainte de a prezenta structura cărții, câteva date biografice despre autori se cuvin menționate. Stelian Irod, fiu al satului, s-a născut la 2 martie 1944, ca fiu al Mariei (croitoreasă) și al lui Dumitru Irod (dulgher), a urmat școala primară în comuna natală, gimnaziul în satul Peri (aparținând aceleeași comune); la Turnu Severin a absolvit celebrul liceu „Traian”, care a dat Țării generații de intelectuali (Stelian se ocupă și de reuniunea anuală a absolvenților). La Craiova, urmează cursurile Institutului Pedagogic, Facultatea de Fizică-Chimiei, finalizate la Facultatea de Fizică și Chimie a Universității Babeș-Bolyai. După absolvire, a fost repartizatla Școala elementară Fetești, jud. Gorj, pentru a-și face stagiatura, apoi s-a așezat în Husnicioara mehedințeană, educând 37 de generații de elevi. Soția, Constantina (Tania) s-a născut la 17 mai 1949 în comuna mehedințeană Severinești, fiică a Ioanei și a lui Mihail Calițoiu. Clasele primare, gimnaziale și liceale le-a făcut la Turnu Severin, iar cele superioare la Institutul Pedagogic din Craiova, Facultatea de Științe Naturale, completate la Universitatea bucureșteană, Facultatea de Biologie.

Stagiatura a efectuat-o în județul Mureș, dar s-a stabilit la Școala gimnazială Husnicioara din 1975, unde a predat până la pensionare. Este înzestrată cu harul poeziei, publicând până în prezent șase volume de poezii: Semințe risipite, Culorile vieții, Speranța în furtună, La răscruce de drumuri, Zumzet febril, Zborul cuvintelor. Cu un cuvânt înainte („Doi apostoli ai satului și un moment al recunoștinței și iubirii”) al poetului și jurnalistului Victor Rusu, monografia Husnicioara. Școli, biserici, monumente este structurată în cele 460 de pagini în capitole distincte: Organizarea administrativ teritorială a localității, Viața social-economică, Învățământ, Activitatea extrașcolară, Biserici, Credința ortodoxă, micromonografii ale satelor aparținătoare (Sălișteni, Peri, Aluniș, Băditești, Borogea, Celnata, Dumbrăvița, Marman, Oprănești, Priboiești), personalități ale Husnicioarei din trecut și din prezent. Ilustrație bogată și diverse (oameni, locuri, clădiri, aspecte cotidiene, costume populare, tabele statistice etc.) întregesc elaborata lucrare.

Husnicioara are, ca și alte comune, eroi jertfelnici cărora li s-a ridicat un obelisc cu textul: „Ridicat în amintirea celor ce și-au vărsat sângele de eroi pentru patrie și pământul strămoșesc, în războiul de la 1916-1919 din care a ieșit întregirea neamului românesc de la Nistru la Tisa spre a servi ca pildă de sacrificiu și iubire de țară generațiilor următoare”. S-au mai ridicat astfel de monumente după 1989?! Obiceiurile strămoșești, tradiționale sunt, în general, aceleași (colindatul copiilor, steaua, capra, plugușorul), dar în toată zona de deal a Mehedințiului se colinda de Crăciun și cu vicleiul, un adevărat spectacol popular mult gustat de săteni, în absența radioului, TV, teatrelor etc. Credințele și obiceiurile legate de marile momente ale vieții (nașterea, botezul, căsătoria și nunta, înmormântarea) au o anume specificitate locală, iar credințele și obiceiurile de Anul Nou sunt descrise cu minuțiozitate (vrăjitul, număratul parilor, cu boii din grajd, cu ulcelele, cu cepele, ploconul la nași, hora satului), precum și credințele și obiceiurile sărbătorilor de iarnă (colindătorii, confecționarea colindei, traista pentru colindat, cadou-limba porcului). Sunt prezentate monografic școlile, bisericile și troițele, monumentele istorice din toate satele componente Husnicioarei.

Prin elaborarea acestei monografii, Husnicioara. Școli, biserici, monumente, Stelian Irod și Tania și-au atins cu asupra de măsură obiectivul: de a lăsa o amprentă nobilă asupra educției copiilor, de a-i conduce „pe cărarea curată spre cunoaștere”, de a le sădi „în suflet și în minte dragostea de muncă, de frumos, de tradiție și neam”. Omul sfințește locul, spune un vechi proverb românesc și se adeverește pe deplin în cazul profesorilor Stelian Irod și Tania Irod. P.S. În organizarea aceluiași neobosit ostenitor Stelian Irod a avut loc la Liceul „Traian” din Drobeta Turnu Severin revederea absolvenților promoției 1962/1963, după 61 de ani, aproape 100 de elevi, grupați în trei clase (real și uman). La o simplă privire, majoritatea s-au realizat: profesori, doctori, ingineri, magistrați, cercetători, artiști etc. Explicația? Profesionismul și vocația profesorilor de atunci, comparabili cu cei de talie universitară de azi: Burduhos, Chilim, Stoenescu, Juncu, Vâță, Bazacov, Romanescu, Oprică, Costea, Rogoveanu, Civitu, Gănescu, Chivu, Popescu L. Ion etc. calificând liceul severinean printre cele mai performante din țară.

Tudor Nedelcea

Picior de plai

Pământ deluros cu răsărit albastru

Nespus de frumos.

Pământ de cântec, pământ de dor

Pământ de sub poala munților.

Modelat de brazda plugului

Și de palmele crăpate ale strămoșilor, bunicilor noștri,

Pământ iubit, bătătorit

De tălpile desculțe ale țărăncilor.

Frământat de mâinile lor harnice.

Multe suflete ai hrănit

Și setea le-ai potolit.

Izvor de bunătăți

Cu roadele tale ne hrănești pe toți.

Dealuri și văi împânzite de poteci,

Acoperite de livezi și păduri

În care încolțesc semințe de gânduri

Și se seceră lanuri la vremea potrivită.

Pământ străbun cu copac de lumină

Ce porți în tine doruri și speranțe

Liniști și izvoare,

Adânci răcoritoare

Rămâi așa frumos

Cu pridvorul pietros

Nimic să nu te strice

Satul meu, Picior de plai

Gură de Rai.

Prof. Tania Irod