Drobeta Turnu Severin (Turnu se scrie complet şi nu Tr, cum este inscripţionat pe cosurile de gunoi, pretinde elita intelectuală severineană) a găzduit, între 24-26 octombrie 2014, cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Naţional de Literatură „Sensul iubirii". Organizatori oficiali sunt: Consiliul Judeţean, Centrul Cultural „Nichita Stănescu" şi Societatea Scriitorilor Danubieni (care reuneşte scriitori şi din sudul Dunării, din Serbia), dar iniţiatorul şi zbătătorul acestui festival literar este omniprezenta scriitoare Ileana Roman.
Ileana Roman născută la 7 ianuarie 1940 în satul mehedinţean Roşia, com. Căzăneşti), poet, prozator, dramaturg, publicist, editor, este absolventa Filologiei bucureştene, fost director al Bibliotecii Judeţene „I.G.Bibicescu" din localitate, preşedinte al Fundaţiei „Alice Voinescu", al editurii „Prier", al revistei „Amfitrion". Debutând în celebra colecţie „Luceafărul" (alături de Cezar Baltag, St. Bănulescu, N.Velea, ulterior Ana Blandiana, Constanţa Buzea, Gr.Hagiu etc), cu volumul de poezii Naşterea zeiţei (1968), Ileana Roman a devenit un nume în peisajul literar contemporan, nonconformistă atât în poezie, cât şi în viaţă, motiv pentru care i s-a interzis să publice în presa locală între 1980 şi 1989. Alte volume: Vărsătorul de piatră, poeme în clepsidre în dreptul Dunării (1980), Aproape (1981, poezii), Râul pentru Heraclit (1989, poezii), Nopţile belletriste (1996, poezii), Feminariu (2002, roman), Prinţul aurului (2008, teatru), Angoasele de-a-ndoaselea (2012, poeme). S-a remarcat şi în elaborarea unor studii monografice de mare utilitate: Dicţionarul enciclopedic al jud.Mehedinţi (2003, cu Tudor Răţoi), Viaţa şi opera insulei Ada Kaleh (2005), Ţiganii noştri (2010). Recent, a tălmăcit în stil propriu, Cântarea cântărilor (2014).
Actuala ediţie a Festivalului „Sensul iubirii" a constat în decernarea de premii, un podium poetic şi o dezbatere privind Piaţa cărţii. Premiile Centrului Cultural (director: Emilia Mihăilescu), au fost oferite lui Lucian Gruia, Viorel Mirea, Nicolae Coande, Emilian Iachimovski, Nicu Ciobanu (din Serbia, premiul „Omnia"). Premiile Societăţii Scriitorilor Danubieni au fost acordate lui Viorel Mirea, pictorului C.Plăviţu (care a donat, drept premiu, câteva din tablourile sale), Aţa Kozochici (Serbia), Mihai Vasilievici (Serbia), Dan Zorilă, Ioana Bogelian. A plouat, deci, la propriu şi la figurat, cu stropi de apă, dar şi cu premii.
Au fost lansate, cu acest prilej, volumele scriitorilor prezenţi: Brâncuşi, reveriile materiei şi Mitul lui Narcis de Lucian Gruia, Persona, poeme de N.Coande, Soţii, prietene, amante, teatru de Cornel Mihai Ungureanu, Ascultând tăcerea de Aţa Kozochici, Luntrea goliciunilor de Viorel Mirea, Eminescu-ideea europeană de Florin Copcea, Viaţa în care mor de Emilian Iachimovski, Păsări personale de Dan Zorilă, Cântarea cântărilor versiune Ileana Roman. A şocat şi ne-a surprins ediţia trilingvă (?) a vol. Trezeşte tăcerea a medicului din Kladova (Serbia), Aţa Kozochici, volum dedicat, cum precizează autorul, bunicii sale Biţa „care m-a învăţat Limba Vlahă". Cu toate încercările de a-i explica că nu există, ştiinţific vorbind, limba vlahă, autorul, medic de profesie, cu facultatea urmată la Craiova, a încercat să explice, cu o încăpăţânare demnă de o faptă bună, că vlaha există ca limbă, cu toate că nu-i recunoscută de UNESCO, de Academia Română sau Academia Sârbă de la Belgrad. La Craiova, studentul Aţa a învăţat în limba vlahă? Conform legislaţiei sârbe actuale, o clasă de 15 elevi români pot beneficia de predare în limba maternă. Dar sunt numeroase cazuri, când 10 părinţi se declară români, iar alţii 5 vlahi, sau 14 sunt români şi al 15-lea se declară vlah; în consecinţă clasa cu predare în limba română nu poate funcţiona. Iată până unde poate duce diversiunea cu limba vlahă!
Pe podiumul poetic au urcat poeţii: N. Coande, Florin Copcea, Eugen Dulbaba, Mihai Octavian Ioana, Gh.Florescu, Emilian Iachimovski, I.Lascu, Viorel Mirea, Anna Eichert, Sorin Vidan, Victoria Şeimeanu, Jean Băileşteanu (cu un eseu despre carte), D.Andreca şi Ileana Roman.
Dar noutatea şi originalitatea acestei ediţii a constituit-o colocviul-dezbatere Piaţa cărţii, participanţii sesizând criza cărţii azi. Tudor Nedelcea a citat dintr-un articol din 1923 al lui Liviu Rebreanu despre Criza cărţii româneşti: „Printre atâtea crize ce bântuie în ţară, criza aceasta a cărţii româneşti e poate cea mai îngrijorătoare, fiindca efectele ei, mai puţin simţite azi, se vor răzbuna în viitor. Rarificarea cărţii romăneşti nu va putea fi compensată prin nimic. Într-o bună zi ne vom găsi complet deformaţi culturaliceşte în faţa minorităţilor care se hrănesc sufleteşte de peste graniţă (...) Una din cauzele crizei ce ameninţă cartea românească este fără îndoială, dispreţul stupid al politicienilor de modă veche faţă de orice manifestare literară. Pentru ei, literatura şi îndeobşte cartea e un fleac fără nici un folos practic (...). Numai pentru carte nu sunt bani şi nici nu se poate născoci nimica să o încurajeze. Ba, când s-au gândit să înfiinţeze un fel de impozit cultural, l-au aplicat cărţilor şcolare, în loc să-l ia pe parfumuri şi să ieftinească abecedarele". (Liviu Rebreanu. Opere 16. Bucureşti, Minerva, 1995, p.190-191). Câtă dreptatea avea şi are autorul Răscoalei! Aceleaşi probleme par să fie veşnice pentru intelectualii neamului românesc.
Prezenţa preşedintelui filialei Oltenia a Uniunii Scriitorilor, universitarul Gabriel Coşoveanu, a fost benefică, nu numai prin intervenţiile sale pertinente, cât şi prin propunerea finală şi anume: amendamentele-remedii expuse de Tudor Nedelcea (publicate în vol. Cartea, a câta putere in stat?, Craiova, Fundaţia Scrisul Romînesc, 1999, p.13-14), completate cu propunerile participanţilor, să fie finalizate într-un proiect de lege, cu titlul Legea cărţii, care să fie înaintat oficial, ca o iniaţitivă a filialei oltene, conducerii Uniunii Scriitorilor din România, acad. Nicolae Manolescu, pentru a fi înaintată Parlamentului spre legiferare. Dar, iată aceste propuneri lansate de Tudor Nedelcea: „Remedii pentru criza culturii scrise ar fi, dacă ar exista şi voinţă politică. Avansăm câteva propuneri: 1) instituirea unei reţele naţionale de informare şi difiuzare a cărţii; 2) continuarea subvenţionării cărţii de cultură ca mijloc de protecţie culturală şi financiară a cumpărătorului ; 3) credite cu dobânzi mai mici pentru editorii de carte ştiinţifică şi beletristică, de artă, spre a completa sistemul de subvenţionare prin comenzi de stat; 4) tarifuri de transport reduse pentru carte şi publicaţii periodice, aşa cum se practica în perioada interbelică, când exista acel „timbru de favoare” (transportul unui container de cărţi costă azi cât transportul unui container de ţigări şi băuturi alcoolice); 5) mărirea bugetului bibliotecilor publice, ştiinţifice, documentare etc.în vederea achiziţionării, aproape exhaustiv, a producţiei interne şi externe de carte, paralel cu demararea construirii de noi depozite de cărţi pentru biblioteci; 6) centralizarea, la nivelul bibliotecilor judeţene-ca instituţii specializate- a fondurilor financiare destinate cumpărării de cărţi pentru toate bibliotecile comunale; 7) controlul calităţii hârtiei pentru cărţi şi periodice, astfel încât o hârtie netratată biochimic să nu ducă la uzarea ei în timp şi să creeze probleme de patologie a cărţii; 8) mărirea numărului de exemplare de carte care se distribuie gratuit bibliotecilor beneficiare ale Legii depozitului legal, spre a fi distribuite şi la centrele culturale şi lectoratele române din străinătate; 9) modificarea Legii sponzorizării, asfel încât ea să stimuleze efectiv actul cultural; 10) formarea de specialişti cu vocaţie din domeniul cărţii(editori, bibliotecari, difuzori de carte) şi reunirea lor într-o asociaţie profesională; 11) editare de buletine informative privind apariţia cărţilor, existenţa în toate publicaţiile periodice cu mare tiraj a unor cronici de întâmpinare a potenţialilor cititori despre noile apariţii editoriale ; 12) institurea unor programe culturale de editare a unor lucrări fundamentale, unele începute, dar nefinalizate: ediţii complete, fără croşete, a operei scriitorilor, filosofilor, istoricilor, a manuscriselor de cronici medievale inventariate în Repertoriul manuscriselor de cronici interne (Editura Academiei, 1963), a ediţiei Documenta Romaniae Historica etc. În acest sens, este necesar încheierea de contracte ferme de finanţare şi finalizare a acestor proiecte între Guvern şi instituţiile de cercetare sau specialişti recunoscuţi ca atare. Este necesar, totodată, pregătirea de specialitate în tehnica editării în paleografia latină, greacă şi slavonă, de cărţi de specialitate, aşa cum a fost, şi este încă de neînlocuit studiul lui Demostene Russo „Critica textelor şi tehnica ediţiilor, publicat în anul 1915!
Să trăim cu speranţa că o Lege a cărţii, care să înglobeze şi Legea timbrului literar şi a Depozitului legal, să fie promulgată întru folosul nu numai a scriitorilor, dar mai ales a publicului cititor. Galaxia Guttenberg trebuie să coexiste cu Galaxia Marconi.
P.S. Ileana Roman a relatat un caz uluitor pentru epoca internetului: o ţărancă mehedinţeancă, auzind că-i scriitoare, i-a propus să-i dea un bou pentru o carte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu