Brâncuşi şi scriitorii

În excelenta organizare a Centrului municipal de cultură „C. Brâncuşi” din Tg. Jiu (director: Doru Strâmbulescu, director de program Adina Andriţoiu) s-au desfăşurat acţiuni dedicate lui Brâncuşi (16-22 februarie 2015), cu prilejul împlinirii a 139 de ani de la naştere, finalizate prin Colocviile Brâncuşi cu o temă insolită: Brâncuşi în literatură.

Premergătoare Colocviului, s-a vernisat o expoziţie de pictură, a fost lansat vol. Lythiada de Zenovie Cârlugea, prezentat de N. Dragoş, a avut loc lectura publică a membrilor cenaclului „Columna”, recitalul pianistului Florin Berculescu etc.

În sala maură a Palatului Administrativ, sesiunea ştiinţifică Brâncuşi în literatură a reunit numeroase personalităţi, brâncuşologi şi/sau scriitori din întreaga ţară. Moderatorul a fost criticul de artă Pavel Suşară, vorbitorii subliniind aspecte inedite sau mai puţin cunoscute din creaţia celebrului sculptor.

Sorana Georgescu-Gorjan, fiica inginerului cu care a colaborat sculptorul, l-a prezentat pe C. Brâncuşi în viziunea lui Ilarie Voronca, iar filosoful Grigore Smeu a punctat idei pertinente privind Genialitatea lui Brâncuşi şi identitarul românesc.

Editorul Aforismelor brâncuşiene, Const. Zărnescu, a prezentat 30 de scriitori români de azi care l-au nemurit pe Brâncuşi: G. Murnu, Vlahuţă, Arghezi, Blaga, I. Vinea, Camil Petrescu, Mircea Eliade, I. Voronca, Tzara etc. Prezentând Posteritatea brâncuşiană şi devenirile arhetipurilor, Aureliu Goci a remarcat viziunea scriitoricească despre Brâncuşi, receptarea diferită a scriitorilor faţă de cea a criticilor literari.

Cel mai competent brâncuşolog, Paul Rezeanu, a comentat episodul vizitei soţilor Florica Cordescu şi Eugen Jebeleanu, la 13 oct. 1956, la Brâncuşi, în vederea stabilirii unui program de sărbătorire al sculptorului. La data vizitei, Brâncuşi fusese spitalizat 112 zile, având piciorul fracturat, ajutat fiind de Al. Istrati şi Natalia Dumitrescu. Avea 65 Kg şi 162 m înălţime. Fiind conştinet de sfârşitul iminent, Brâncuşi cumpără loc de veci. „Jebeleanu n-a avut nicio misiune de împăcare, i-a spus doar că statul român nu l-a uitat”.

Alt reductabil brâncuşolog, Ion Mocioi, prezintă Rugăciunea brâncuşiană ca prima operă modernă, simbol al sufletului uman.

Scriitorul Jean Băileşteanu a vorbit despre simbolul fântânii, sculptorul voind să ridice un monument în cinstea lui Spiru Haret şi a prezentat o relatare a lui Adrian Petringenaru, care, întors în 1980 din SUA, era dezamăgit că într-un muzeu, C. Brâncuşi era menţionat ca fiind născut la „Hobiţa – Hungary”.

Preotul şi scriitorul mehedinţean, Nicolae Jinga, l-a prezentat pe Brâncuşi din perspectivă creştină: „Credincioşia şi religiozitatea sa e dovedită în primul rând din viaţa sa, de permanentul contact cu Biserica Neamului, fiind nu numai un creştin ortodox practicant, ci un slujitor al ei: clopotar, corist, paraclisier şi cântăreţ de strană, apoi de opera sa sculpturală îmbibată în chip afectiv şi de duhul creştin ortodox”.

Universitara craioveană, Gabriela Rusu-Păsărin, a comunicat publicului Reprezentări ale mentalităţii populare în opera lui Brâncuşi, prezentând perspectiva antropologică pe două paliere: a omului, dar şi a creatorului ca „ prince – paysan”, ambele paliere bazându-se pe mentalitatea tradiţională românească, pe sentimentul religios sau pe religiozitatea credinţei. Concepţia populară în creaţia brâncuşiană: „omul are umbră aici pe pământ, lutul e însufleţit, iar ca esenţializarea e pasărea – suflet, plasată pe stâlpul funerar, ca o proiecţie a zborului spre Lumea cea fără de Dor”, liantul dintre cele două lumi fiind Coloana fără de sfârşit. Brâncuşi vedea Coloana ca o scară spre cer, Marin Sorescu vedea această scară sub forma pânzei de păianjen. „Sorescu şi Brâncuşi se retrag în spaţiul motrice al statului ce consacră naturalitatea”, termen folosit de Mircea Eliade.

Remarcând similitudini tematice între Blaga şi Brâncuşi, Lucian Gruia, consideră tăcerea ca un semn de înţelepciune.

Scriitorul Nicolae Dragoş adaugă noi nume la antologia lui Ion Caraion, Masa tăcerii, de acum 45 de ani, unde toate omagiile sunt scrise în versuri.

Scriitorul şi profesorul Zenovie Cârlugea, unul dintre pilonii culturii gorjene, face o fascinantă analogie între Coloana Nesfârşită şi Mircea Eliade, propunând, în aplauzele auditoriului, ca piesa acestuia, Coloana Infinitului, să fie inclusă în repertoriul Teatrului „Elvira Godeanu” din Tg. Jiu.

Profesorul şi scriitorul Florea Firan, directorul Editurii Scrisul românesc, sub auspiciile căreia au apărut numeroase cărţi despre Brâncuşi, semnate de Petre Pandrea, V.G. Paleolog, C. Zărnescu, Sorana Georgescu-Gorjan etc., a vorbit despre Exegeţi ai operei brâncuşiene, o bibliografie adnotată, între aceştia amintindu-l şi pe Marin Sorescu cu un medalion despre Brâncuşi din vol. Insomnii.

Pregătind pentru editare Jurnalul şi Corespondenţa lui I.D. Sîrbu, prof. Toma Velici sesizează două texte referitoare la Brâncuşi: o scrisoare a lui I.D. Sîrbu către Virgil Nemoianu din 1983 şi un Caiet inedit început cu 7 iunie 1989, când „fiind oarecum la capăt de funie şi de par”, I.D. Sîrbu îşi scrie autobiografia.

Au mai susţinut comunicări interesante şi încadrate în timpul acordat şi alţi participanţi: Genoveva Pogorilovschi, Monica Condan, Viorica Gligor, Ana Colina Garas, Cornel Mihalache, Gh. Voican, Vlad Ciobanu, I.N. Roşca, Mihai Sporiş, Petre Cichirdan, St. Stăiculescu, I. Popescu-Brădiceni, Alecu Marciuc, Răzvan M. Emilescu, Iulian Cămui, Pavel Florescu, Virgil Cercelaru.

Trebuie să fac menţiunea că toate comunicările au avut un caracter ştiinţific, că s-a vorbit la obiect, fără prea multe divagaţii inutile, pauzele constituind posibilităţi de reluare neofecială a discuţiilor despre Colocviul Brâncuşi în literatură, de schimburi de idei din vaste domenii culturale.

Şi mai merită să consemnăm că organizatorii n-au uitat să invite pentru participare pe doi foşti reprezentanţi ai autorităţii gorjeneşti: Ion Mischie şi C. Codiţă, ambii fiind alături de oameni şi de faptele lor de cultură.

E un bun prilej de a aminti că în oraşul lui Brâncuşi se întâmplă şi alte fapte de cultură. Aici, apar: excepţionala revistă Portal Măiastra, graţie lui Zenovie Cârlugea, publicaţia de literatură şi artă, Confesiuni (director Doru Strâmbulescu, redactor şef Gh. Grigurcu), Caietele Columna, revista Prosens (director Doru V. Fometescu), Festivalul Internaţional „Tudor Arghezi” etc.

Colocviile Brâncuşi au mai cuprins un recital la violoncel susţinut de compozitorul Mircea Suchici, un alt recital dedicat lui Brâncuşi susţinut de actriţa Genova Preda, precum şi filmul artistic Brâncuşi... din eternitate al regizorului Adrian Popovici. Toate cele trei manifestări s-au desfăşurat la cinematograful „Sergiu Nicolaescu”.

Filmul lui Adrian Popovici este, în mare parte, o reuşită regizorală, cu o viziune modernă, cu un joc strălucit al actorilor. Un singur lucru m-a nedumerit şi dezamăgit: erau necesare atâtea scene de sex, chiar de pornografie, de un limbaj obscen? Ce legătură au toate acestea cu genialul sculptor? Am observat că şi în alte filme româneşti postdecembriste, scenele pornografice şi de sex (unele scârboase), limbajul licenţios sunt prezente. De pildă, în Poziţia copilului (n-am înţeles semnificaţia titlului), unde înjurăturile porcoase sunt la tot pasul într-o familie de intelectuali elitişti! Aşa vor străinii să ne cunoască? Aşa obţinem premii peste hotare?! E trist dacă ar fi aşa. Dacă tot vorbim despre Brâncuşi: are genialul sculptor accente pornografice în creaţia sa?

Sunt doar simple impresii de simplu spectator, amărât că în viaţa postdecembristă de zi cu zi, pe stradă, în parcuri, localuri, instituţii de cultură limba română este pocită cu asemenea înjurături sau cuvinte licenţioase încât ţi-e ruşine ca ascultător să le auzi. Dacă îi întrebi (şi i-am întrebat) îţi răspund: aşa e şi la televizor şi în filme, şi în unele piese de teatru montate de unii regizori „moderni”, „actuali”, „globalişti”.

Iată care le sunt modelele. Nu Eminescu, Enescu, Maria Tănase, H. Coandă sau C. Brâncuşi. Aţi găsit în Aforismele lui Brâncuşi vreun cuvânt licenţios? Sau în relatările celor care l-au cunoscut cum că Brâncuşi utiliza astfele de expresii?!

Constantin Brâncuşi este un model demn de urmat, iar urmaşii săi gorjeni ştiu să-i ducă pilda mai departe. Fără formalism, aşa cum a fost ediţia din anul acesta al simpozionului Brâncuşi în literatură.

Tudor Nedelcea