„Grupul de la Craiova” - Întâlnire tripartită istorică

Craiova a fost, vineri, 24 aprilie 2015, gazda unui eveniment politic tripartit de importanţă majoră: întâlnirea primilor miniştri ai României (Victor Ponta), Bulgariei (Boyko Borisov) şi Serbiei (Aleksandar Vučič), pe modelul Grupului de la Vişegrad (Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia), care să consfinţească o alianţă benefică, să sprijine interesele economice şi strategice ale celor trei ţări balcanice în comunitatea europeană. Victor Ponta are în vedere şi sprijinirea logistică a Serbiei, de a-i grăbi integrarea europeană. Capitala Olteniei a fost aleasă, pentru că este la o distanţă egală de Bucureşti, Sofia şi Belgrad.

Locul central al acestei întâlniri a fost ales Muzeul de Artă, imobil patrimonial al familiei Constantin şi Jean Mihail, donat Craiovei. Palatul Jean Mihail, cum mai este cunoscut Muzeul de Artă, a adăpostit, de-a lungul vremii şi alte evenimente memorabile: în 1913, regele Carol I şi familia sa au locuit aici pentru a participa la festivităţile prilejuite de dezvelirea renumitului monument „Asta-i muzica ce-mi place” (topit de armata roşie „eliberatoare”, dar a cărui machetă se află la Muzeul Olteniei, putând fi refăcut); peste doi ani, a fost găzduit şi regele Ferdinand; în timpul Primului Război Mondial, a fost sediul Comandaturii Germane pentru Oltenia (şi nu au distrus nimic!); la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, între 19 septembrie şi 9 octombrie 1939, a fost găzduit mareşalul Eduard Smigly-Rydz, şeful Cartierului general al armatei poloneze, şi chiar preşedintele Poloniei, Ignacy Moscicki, între 5 noiembrie şi 24 decembrie 1939, oficialităţile poloneze găsind găzduire aici în urma atacării Poloniei de către armata lui Hitler; între 24-31 octombrie 1943, în Palatul Jean Mihail s-a desfăşurat celebra expoziţie „Săptămâna Olteniei”, patronată de regele Mihai şi mareşalul Antonescu; din septembrie 1944, Comandamentul sovietic al Armatei a 53-a a ocupat acest palat (şi a produs mari distrugeri!); în aceeaşi perioadă, de aici I. Broz Tito şi-a condus partizanii şi aici s-a încheiat Acordul dintre Comitetul Naţional de Eliberare a Iugoslaviei şi Frontul Patriei din Bulgaria (septembrie 1944). După război, Palatul Jean Mihail a fost sediul Regionalei de partid Oltenia, condusă de Nicolae Ceauşescu. Din 1954, Palatul adăposteşte Muzeul de Artă, cu valori artistice inestimabile (inclusiv şase „Brâncuşi”.

Dar Palatul a găzduit şi un alt eveniment trist pentru istoria noastră: la sfârşitul verii anului 1940, aici s-au desfăşurat tratativele româno-bulgare, România fiind obligată să cedeze Cadrilaterul Bulgariei, la 7 septembrie 1940 (Pe larg la Paul Rezeanu, Palatul Jean Mihail. Muzeul de Artă Craiova, Bucureşti, 2001).

„Premierul României, Victor Ponta, a oferit Craiovei şansa să intre din nou în istoria marilor evenimente politice, a spus primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu. Vom fi gazde bune astăzi, aşa cum numai oltenii ştiu să fie, unor întâlniri politice de o mare consistenţă şi încărcătură politică:bilaterala România-Serbia, la nivel de premieri; trilaterala România-Bulgaria-Serbia, tot la nivel de premieri; şedinţa comună de guvern româno-bulgară şi 12 întâlniri bilaterale româno-bulgare, la nivel de miniştri. Vom folosi acest prilej unic pentru promovarea la nivel regional a minunatului patrimoniu arhitectural al Craiovei, oaspeţii găsind oraşul nostru într-un minunat decor de primăvară.Bine aţi venit, dragi oaspeţi din Bulgaria şi Serbia!”.

Discuţiile între cei trei premieri şi între miniştrii guvernelor român şi bulgar s-au desfăşurat în trei mari clădiri de patrimoniu: Primăria Craiova (Fosta Bancă Neamţu), Muzeul de Artă şi Casa „Bibescu” din Parcul „N. Romanescu”.

Asigurându-i pe înalţii oaspeţi de întreaga gratitudine a Craiovei, primarul Lia Olguţa Vasilescu n-a scăpat prilejul de a le solicita sprijinul pentru „stabilirea parteneriatului cu oraşele Vidin şi Zoječar în vederea unui schimb cultural şi turistic”, având în vedere condidatura Băniei la titlul de Capitală Culturală Europeană. Primarul Craiovei şi-a exprimat speranţa finalizării autostrăzii Craiova-Calafat-Vidin-Zoječar-Paracin, propusă de Victor Ponta, „pentru că este aşteptată de toţi românii din sudul României care ar avea acces direct către Sofia şi Belgrad” şi le-a dăruit celor trei priminiştri câte un tablou al cunoscutului artist craiovean, Lucian Irimescu, profesor la Liceul de Muzică „Marin Sorescu”, tablou lucrat într-o tehnică aparte, prin colorarea metalului.

Numind reuniunea tripartită la nivel de premieri ai celor trei ţări balcanice vecine Grupul de la Craiova, premierul român, Victor Ponta, iniţiatorul acestei întâlniri de anvergură, s-a dovedit pragmatic, dorind ca cele trei state să acţioneze mai unit şi coordonat în demersurile lor europene, în promovarea intereselor şi proiectelor lor regionale: „Mi-aş dori ca, azi la Craiova, să punem bazele unei colaborări accentuate între Bulgaria, Serbia şi România, dacă vreţi, în timp să fie «Grupul de la Vişegrad», un grup de trei ţări care se sfătuiesc, care au poziţii comune, care au proiecte comune şi care se sprijină. Un grup care nu e împotriva nimănui, nu ne aliem împotriva a ceva, ci vrem doar să ne promovăm interesele comune ale celor trei ţări, un grup deschis către toţi vecinii noştri din zonă, bineînţeles către zona Balcanilor de Vest, către Ungaria, către celelalte ţări din regiune; România se gândeşte întotdeauna la Moldova, pentru că uniţi putem să avem mai mult succes”.

Obiectivele propuse pot fi realizate, căci Dunărea n-a separat niciodată cele trei ţări, ci a fost, cum spunea Vasile Pârvan, o punte de legătură, necesară şi trainică. „Ne leagă Dunărea şi strategia Dunării – a punctat pragmatic, realist, Victor Ponta - ,care poate atrage investiţii şi proiecte importante, dar trebuie să avem proiecte comune în ceea ce priveşte transportul, infrastructura rutieră, autostrăzi, drumuri, poduri care să lege cele trei ţări şi, mai ales, infrastructura energetică. Spuneam, în întâlnirea cu cei doi prim-miniştri, că în ziua de azi energia este, de fapt, cea mai eficientă armă şi cel mai important mijloc de dezvoltare. Împreună, Bulgaria, Serbia şi România trebuie să accelereze proiectele de infrastructură energetică, care să ne permită să fim conectaţi, să avem acces la piaţa europeană şi mondială şi să oferim economiei din cele trei ţări energie sigură şi la preţuri comparative”.

Infrastructura pare să fi fost dorinţa arzătoare a celor trei miniştri, căci iată ce a declarat Boyko Borisov, premierul Bulgariei: „Dorinţa mea este să văd o autostradă din Bucureşti spre Sofia şi spre Belgrad. În 2016 sper să terminăm autostrada spre Belgrad, iar acum lucrăm foarte activ pe autostrada Hemus, de asemenea şi pe noua autostradă Ruse spre Bucureşti. Dincolo, avem autostrada Struma care merge spre Sofia şi pleacă spre Vidin-Calafat, spre podul Dunării, iar acea legătură ne dă posibilitatea să ajungem la portul din Solun, de acolo şi pe la Bosfor. Îi mulţumesc premierului sârb pentru că lucrează foarte activ în acea direcţie”.

Completându-i, premierul sârb Aleksandar Vučič a demonstrat avantajul pe care-l poate aduce Europei teritoriul strategic format din cele trei ţări: „Noi, până în 2016, vom încheia drumul din Belgrad spre graniţa cu Bulgaria. Cred că putem face foarte multe împreună în proiectele de infrastructură. Am vorbit despre strategia Dunării, despre acţiunile comune pentru transportul pe Dunăre şi putem să concretizăm această dorinţă. Cred că şi în ceea ce priveşte domeniul politic, social, economic, dar şi în alte sensuri, vom merge pe drumul de integrare europeană şi vom obţine foarte multe lucruri”.

Premierul sârb a atins şi o problemă delicată, a comunităţii române din Serbia şi a comunităţii sârbe din România: „În legătură cu poziţia minorităţilor, noi respectăm toate normele europene şi standardele europene şi dorim să facem numai lucruri bune. Noi credem că relaţia e bună cu România, suntem siguri că putem să facem mult mai multe lucruri şi mai bine şi cred că în acest sens avem şi sprijinul prietenilor noştri români şi bulgari, aşa cum noi nu avem observaţii privind poziţia minorităţii sârbe din Timişoara sau din altă parte a ţării. Minorităţile sunt un pod pentru o relaţie şi mai apropiată între ţările noastre. Noi suntem deschişi pentru orice fel de evidenţiere comună a unor diferenţe în această problemă. Niciodată în istorie nu au fost relaţii mai apropiate între Serbia şi România şi cred că am avut-o cu Bulgaria”.

Fireşte, premierul sârb nu putea spune mai multe în această privinţă, pentru că scopul întâlnirii era cel economic. Dar, însuşi faptul că a pus pe tapet problematica minorităţilor naţionale din cele trei ţări este de menţionat, pentru ca la viitoarele întâlniri să existe convorbiri pe această temă între specialiştii din cele trei ţări. Se ştie că în Bulgaria trăieşte o comuniate românească, cea mai puternică şi numeroasă fiind cea din jurul Vidinului. În Serbia, comunitatea românească trăieşte în două zone distincte: cea din Voivodina sau Banatul sârbesc(circa 35.000-40.000 locuitori) şi cea din Valea Timocului (foarte numeroasă între 300.000 şi chiar 800.000 de locuitori, după unii istorici). Dacă românii din Banatul sârbesc se bucură de toate drepturile conferite unei minorităţi de o legislaţie sârbă în ton cu legislaţia europeană, românii timoceni sunt văduviţi de cele mai elementare drepturi: accesul limbii materne în biserică, şcoli, administraţie, mass-media. După 170 de ani, preotul (martir în viaţă) Boian Alexandrovici a construit la Malainiţa, pe pământul său, prima biserică cu slujire în limba română şi a suferit numeroase nedreptăţi şi piedici, fiind chiar condamnat penal. Episcopia Ortodoxă Sârbă nu-l recunoaşte pe părintele protopop, nu e recunoscută nici Episcopia Ortodoxă Română pentru românii din Serbia, cu sediul în localitatea românească Deta (la Vârseţ nu i s-a dat voie să-şi aibă reşedinţa). La Timişoara, funcţionează, chiar din anii comunismului, Episcopia Ortodoxă Sârbă pentru toţi sârbii din România. Cum stăm, deci, echitatea cu paritatea? Este nevoie de continuarea unui dialog sincer pe această temă.

În Serbia, s-a mai născocit ceva: limba vlahă (!?), dar de apariţia acestei „limbi” vinovaţii principali sunt unii români din zonă, care au „descoperit” această „limbă” în urmă cu doar 3-4 ani, după modelul limbii „moldoveneşti”, inventată de Stalin şi lingviştii săi. Inventatorii acestei limbi nu sunt lingvişti sau profesori de limba română, ci ... medici. Am văzut o carte de poezii a unui medic „vlah”, în ediţie trilingvă: română, vlahă şi sârbă. În SUA, un alt medic, Napoleon Săvescu a scris o carte, Noi nu suntem urmaşii Romei, negându-i pe cronicari şi pe savanţi, carte apărută tocmai când România depunea toate eforturile de a fi primită în structurile euroantlantice. Are Adrian Păunescu o poezie, Capul de la Torda, şi un vers sună aşa: „Nu mai acuzaţi străinii că ne-omoară domnitorii”. O idee dureros de actuală!

Să revenim la „Grupul de la Craiova”. Premierul Ponta, în consens cu omologul său bulgar, a dat asigurări Serbiei de sprijin în întegrarea ei cât mai repede posibil în UE: „Eu, în numele Guvernului României, vreau să afirm sprijinul total şi necondiţionat pentru efortul, demersul Serbiei de a deveni membră a Uniunii Europene. Este în interesul Bulgariei şi al României ca Serbia cât mai curând să demareze negocierile, să le finalizeze şi să fie alături de noi în familia europeană”.

Premierul sârb a declarat că ţara sa a îndeplinit toate condiţiile prevăzute în Acordul de la Bruxelles, exceptând doar problematica spinoasă a Kosovei: „Tot ceea ce e legat de condiţiile economice e legat de Kosovo, nu e legat de exerciţiile militare, noi am îndeplinit toate condiţiile acordului de la Bruxelles cu excepţia comunităţii comunelor din Kosovo şi despre aceasta a vorbit domnul Dacic”.

După conferinţa de presă a celor trei premieri, ţinută la sediul Primăriei Craiova, la Muzeul de Artă s-a desfăşurat şedinţa comună a guvernelor român şi bulgar, finalizate prin ceremonia de semnare a cinci documente: „Protocol între Ministerul Afacerilor Interne din România şi Ministerul Afacerilor Interne din Republica Bulgaria privind cooperarea în domeniul radiocomunicaţiilor”, „Declaraţia Comună privind intensificarea cooperării regionale în domeniul energiei”, „Convenţia între România şi Republica Bulgaria pentru evitarea dublei impunei şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit”, „ Plan de Cooperare între Ministerul Sănătăţii din România, Ministerul Afacerilor Interne din România reprezentat de Inspectoratul pentru Situaţii de urgenţă şi Ministerul Sănătăţii din Republica Bulgaria privind cooperarea în domeniul politicii farmaceutice şi situaţiilor medicale de urgenţă” şi „Protocol de Intenţie între Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului din România şi Ministerul Turismului din Republica Bulgaria în domeniul turismului”.

Îndemnându-i pe miniştrii săi să aibă relaţii reciproce cu omologii lor bulgari, în vederea integrării împreună în spaţiul Schengen, Victor Ponta a precizat: „Vreau ca, prin ceea ce am stabilit astăzi la nivel de prim-ministru şi miniştri, să progresăm cu aceste proiecte. Avem în lucru şi împreună proiecte foarte importante în diverse domenii. Rolul nostru strategic în cadrul NATO în această regiune, rolul nostru comun de graniţă a Uniunii Europene, proiecte extrem de importante finanţate din programe europene, proiecte de dezvoltare regională, infrastructură de transport, infrastructură energetică şi proiecte în sănătate, educaţie, turism şi agricultură”.

Profitând de prezenţa premierului Victor Ponta la Craiova (vizitând şi noul sediu al Tribunalului Dolj, ce va fi inaugurat de Crăciun 2015), ziariştii l-au asaltat cu întrebări despre drumul naţional Craiova-Calafat şi Podul peste Dunăre (în ziua întâlnirii tripartite, 24 aprilie 2015, pe acest pod a trecut autovehicolul cu cifra de un milion), autostrada Craiova-Piteşti („Am şi pus în Masterplanul de Transport Piteşti-Craiova, pentru că ne trebuie această autostradă şi, mai departe, spre podul de la Calafat-Vidin”) şi despre controversata Centrală de la Koslodui („Poziţia noastră este întotdeauna aceeaşi, având şi noi o centrală nucleară la Cernavodă, şi anume că fiind vorba despre facilităţi energetice cu totul şi cu totul speciale, toată lumea trebuie să repecte cele mai înalte standarde europene de prevenire a riscurilor şi de protecţie a mediului. Atâta timp când suntem în UE, toţi trebuie să facem asta”).

Craiova şi craiovenii au reuşit să-şi primească înalţii oaspeţi. Municipiul era în sărbătoare, centrul istoric, care va fi recent inaugurat, a dat măsura notei de civilizaţie, instituţiile publice s-au racordat evenimentului. Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, de pildă, a deschis expoziţia de carte Relaţii culturale româno-bulgare-sârbe.

Craiova a trecut cu brio examenul de gazdă primitoare, ospitalieră, cu aspiraţii europene îndreptăţite, asigurând viitoarelor întâlniri ale Grupului de la Craiova suportul logistic şi psihologic continuării şi concretizării proiectelor comune, întru beneficiul propriilor popoare.

Tudor Nedelcea