
A.S.: Vin din Prejna Mehedinţului, o zonă de munte bine definită prin tradiţiile ei populare. Când este încercat de sentimentul nemuririi, singur omul urcă spre crestele muntelui pentru a atinge Cerul şi a se îndumnezei o clipă prin mântuire. Dacă nu ar fi însufleţit, omul ar fi împietrit. Dar şi muntele-i însufleţit prin izvoraşe şi codrii de brazi şi el are cale spre Cer prin codrii-nalţi ce murmură o taină sfântă. Am cântat muntele şi măreţia lui. Între munte şi munteni se naşte o legătură magică, curată şi fără de sfârşit. „Doamne de-oi îmbătrâni / Ochii mi s-or ceţui, / muntele nu l-oi zări / Şi-o să mă usc din picioare / De dorul tău, Ploştinioare”.