Spicele literare de la Uzdin (Serbia)

Uzdin este cea mai vestică localitate din Serbia, cu o populaţie majoritar românească. Dar, Uzdinul nu se face remarcat doar prin poziţia sa geografică şi componenţa etnică; este doar un sat, cum sunt foarte multe în arealul românesc. Ceea ce l-a făcut vestit în lumea largă este acea izbitoare apariţie de pictoriţe naive de acum mai bine de 50 de ani, comparabilă cu generaţia literară a anilor ’60 din România. Un fenomen artistic unic, pentru care Uzdinul a fost vizitat de mari personalităţi ale lumii; o pictoriţă naivă a fost invitată la New-York, cazată la un hotel de lux şi pusă să picteze imagini din marea urbă americană. Şi a pictat tot biserica sau alte imagini din satul său natal.

Celebritatea Uzdinului a fost întreţinută de-a lungul vremii de oameni de ispravă ai locului. Între aceştia, Vasile Barbu, scriitorul şi animatorul cultural de excepţie, ocupă locul central. Nu întâmplător i se zice „Baronul”.

 Născut la 6 septembrie 1954, la Uzdin, Vasile Barbu conduce Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” (editură, ziarul omonim şi revista „Floare de latinitate”), este iniţiatorul şi conducătorul Festivalului Internaţional de Poezie „Drumuri de spice” şi autorul unor volume de poezii ( în care „admiră statornicia neamului său”, cum l-a caracterizat Ion Rotaru): Refugiu în visele fecioarelor (1991), Aici totul e dor (1993), Cele mai frumoase poezii (1993), Botezul câmpiei cu lacrimi de mătase (1994), Lacrimă la o margine de aşteptare (1995), Bătătorind drumul ploilor (1997), În zodia bordeiului (1998), Catapetesne regăsite în sângerarea cuvintelor (2000), Ultima noapte de păcat (2001), Dintotdeauna am murit singur (2002), Omul fără drum (2004), Până azi (2004), Şi nici n-aş mai putea (2012). Pe larg, în cartea lui Florian Copcea, Scriitori români din Serbia, Craiova, Editura MJM, 2014, p. 34-38.

De sărbătoarea Sf. Gheorghe a anului 1994 (23 aprilie), Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” din Uzdin a iniţiat Festivalul Internaţional de Poezie „Drumul de Spice”. În antologia poetică E ca durerea mea s-o împac (2013), îngrijitorul şi prefaţatorul Vasile Barbu rememorează începuturile primei ediţii: „organizatorii ne-am învăţat că iluziile, ostenelile şi aşteptările au totuşi un viitor real, că marii noştri poeţi ai limbii române au venit la Uzdin pentru că noi eram aici şi-i aşteptam! Căci prin forţa, puterea şi strălucirea sa, Festivalul «Drum de Spice» a devenit un adevărat festival al poeziei româneşti, unde sufletul vibrează. Unde simţurile sunt teribil de încordate şi unde poezia românească trăieşte clipele ei de fericire”.

Nicolae Dabija spunea (parafrazându-l pe Nichita Stănescu), fiind în Ţară, că a venit de-acasă, acasă. La Uzdin, poezia românească este la ea acasă, dovadă cele peste 20 de ediţii, deţinătorii marelui premiu fiind personalităţi marcante ale liricii româneşti contemporane.

Prima ediţie (23-24 aprilie 1994) i-a avut ca laureaţi pe poetul Petru Cârdu (Vârseţ), cu premiul literar „Sf. Gheorghe”; pe Aurel Turcuş (Timişoara), cu premiul cultural „George Bulic” şi pe uzdineanul etnofolclorist, prof. Gh. Lifa, cu premiul „Tibiscus”.

 Premiul „Sf. Gheorghe” se acordă pentru afirmarea literaturii române în Serbia, premiul „G. Bulic” pentru afirmarea culturii şi literaturii din Serbia în România, iar premiul „Tibiscus” se acordă unor personalităţi nonpoetice, premiile constând în tablouri ale pictoriţelor naive sau ale pictorilor profesionişti din Uzdin. La şezătoarea literară organizată aici, cu acest prilej, au participat Grigore Vieru, Ioan Baba, I Stoiţ, Pavel Gătăianţu, Ana Niculina Ursulescu, V. Barbu etc. La această ediţie a fost dezvelit bustul lui Eminescu, soclul fiind construit de Gh. Puia din Uzdin, sculptor fiind Florin Musta din Bucureşti, bust dăruit de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, prin preşedintele ei, acad. Victor Crăciun. La dezvelirea bustului, Victor Crăciun a subliniat că Uzdinul este mai bogat cu acest bust al lui Eminescu, care „ne reprezintă cel mai bine, cel mai complet şi cel mai adevărat. Noi suntem imaginea lui Eminescu, aşa cum Eminescu este chipul desăvârşit al spiritului românesc din totdeauna”.

Prezent la festivităţi, Grigore Vieru considerându-se „o lacrimă mai mare a lui Eminescu”, a amintit despre comemorarea autorului Luceafărului, în iunie 1989, la Mănăstirea Putna, unde „mare mi-a fost mirarea văzând şi pe turc cu lumânarea aprinsă în faţa geniului românesc, care se numeşte Eminescu. Faţă-n faţă cu biserica, deci Eminescu stă faţă-n faţă cu veşnicia. Nu moare şi nu va muri Uzdinul şi dacă nu va muri Uzdinul nu are dreptul să moară Basarabia”.

La această primă ediţie, Uzdinul a avut 160 de oaspeţi, care au reprezentat 36 de organizaţii şi societăţi din trei ţări: Iugoslavia, R. Moldova şi România. S-a lansat volumul colectiv de poezie al membrilor Societăţii Literare-Artisctice „Tibiscus”, intitulat Botezul câmpiei cu lacrimi de mătase, alcătuit de acelaşi Vasile Barbu, şi s-a dat în folosinţă Parcul copiilor din Uzdin.

A doua ediţie, a avut loc între 29 şi 30 aprilie 1995; în faţa bustului lui Eminescu, laureatul din prima ediţie, Petru Cârdu, a înmânat premiile poetei basarabence Leonida Lari, lui Trinţu Măran din Viena pentru contribuţia sa la cercetarea şi valorificarea istoriei uzdinene şi poetului severinean Florian Copcea, care a sprijinit logistic şi financiar atât festivalul, cât şi publicaţiile Societăţii „Tibiscus”. Concursul literar a reunit 40 de autori din SUA, Bulgaria, Iugoslavia, România, Germania şi Rusia, s-a inaugurat muzeul sătesc, iar la serata literară au citit: acad. Vasile Tărâţeanu, M. Prepeliţă , Leonida Lari, Fl. Copcea, V. Barbu, Radu Păiuşan, St. Goanţă etc.

Grigore Vieru a fost laureatul ediţiei a III-a (28-29 aprilie 1996), premiu înmânat de Leonida Lari, pentru „opera literară completă”. Celălalte premii au fost acordate Societăţii culturale „Avram Iancu” din Cluj-Napoca, pentru „contribuţia excepţională la păstrarea identităţii românilor din Iugoslavia”. La serata literară au citit oaspeţii şi gazdele, s-au lansat cărţi ale scriitorilor localnici şi s-a desfăşurat „Hora mare a Uzdinului”.

 Ediţia a IV-a (4-6 iulie 1997) a debutat cu simpozionul „Oameni de seamă ai Uzdinului”, urmată de expoziţia de fotografii „Nunţile Uzdinului”, Festivalul de poezie şi proză în grai bănăţean, concursuri literare şi serate literare. Marele (şi unicul) premiu a fost acordat poetului Ion Miloş, originar din localitatea Sărcia din Voivodina, cunoscător şi traducător din şi în patru limbi: sârbă, română, franceză şi suedeză. A absolvit Filosofia la Belgrad, Filologia la Sorbona, iar din 1959 s-a stabilit în Suedia. A tradus foarte mult din literatura română. La Fundaţia „Scrisul Românesc” din Craiova i-am editat volumul de poezii Între noi, vorbele. Azi, este suferind, trist şi uitat în Suedia.

Mutarea „Drumului de Spice” din aprilie în iunie, apoi în iulie a fost inspirată, căci lanurile de grâu încă nesecerate fac casă bună spicelor literare. Ediţia din 1998 l-a avut laureat pe poetul sârb Adam Puslojici, traducător din limba română, iar şezătoarea literară a cuprins, pe lângă recitări poetice, lansarea unor volume semnate de laureat şi scriitorii Anghel Dumbrăveanu, Radomir Andrici, Fl. Copcea şi V. Barbu. Spectacolul muzical-literar La Uzdin, poezia este la ea acasă s-a bucurat de prezenţa conducerii Uniunii Scriitorilor din Serbia şi a fost instituit un nou premiu, „Podul lui Traian”, pentru promovarea literaturii fără frontiere.

În 1999, Marele premiu pentru poezia l-a obţinut poetul cernăuţean Vasile Tărâţeanu, următoarele premii fiind obţinute de Editura „Augusta”, condusă de universitarii Augusta Anca şi Adrian Dinu Racheiru, precum şi de Liliana Manea. Revista „Lumina”, prin Ioan Baba, a oferit premiul lui Cătălin Bordeianu şi criticului Adrian Dinu Racheiru.

În 2002 şi 2001 marele premiu a fost obţinut de Slavco Almăjean şi Cezar Ivănescu.

În 2002, Festivalul a fost organizat în preajma zilei de naştere a lui Adrian Păunescu (19-20 iulie), care a şi fost recompensat cu acest premiu al Festivalului Internaţional de Literatură. Au vorbit despre personalitatea şi creaţia sa: Adrian Dinu Rachieru, Valentin Ciucă, I. Miloş, Ilie Cristescu, iar Cenaclul „Totşi iubirea” au oferit un spectacol care „va rămâne mult timp întipărit în inimile uzdinenilor şi înscris cu litere de aur în toate cronicile Uzdinului”, cum comentează Elena Mioara Barbu şi Vasile Barbu în monografia Festivalului, cu titlul semnificativ Îngerii vin, îngerii pleacă, poezia rămâne (2013). În concert, a recitat Adrian Păunescu, au cântat Andrei Păunescu, Ana Maria Păunescu, Mădălina Amon, Cristian Buică. Omniprezentul Victor Crăciun a înmânat lui Vasile Barbu medalia memorială „Mihai Viteazul – 400”.

Anii următori au primit marele premiu al „Spicelor de grâu”, Aurel Turcus (2003), Petre Stoica (2004), Florian Copcea (2005), Nicolae Dabija (2006), Mircea Dinescu (2007), Ana Niculina Ursulescu (2008), Ioan Baba (2009), Vasile Morar (2010), Milan Nenadici (20119, Paul Purea din Germania (2012), Arcadie Suceveanu (2013), iar manifestările au urmat, în genere, acelaşi program.

La ediţia a XIII-a din 4 august 2006, care l-a avut ca laureat pe reputatul şi curajosul scriitor basarabean, acad. Nicolae Dabija, „poetul neamului nostru”, cum l-a numit Vasile Barbu, manifestările s-au desfăşurat la „Casa Românească”: şezătoare literară şi maratonul poeziei, expoziţia pictorului Daniel Susa, prezentarea celor 15 cărţi apărute într-un an la Editura „Tibiscus”, a revistei din Chişinău, Literatura şi arta, condusă de N. Dabija şi care deţine un record pentru o revistă de cultură: un tiraj de 260.000 de exemplare, revistă care a întreţinut şi stimulat conştiinţa naţională a românilor basarabeni.

Ediţia din 2014 a Festivalului Internaţional Literar a fost câştigat de poetul macedonean Vanghea Mihany Steorghiu.

Festivalul Internaţional de Poezie „Drumuri de Spice” de la Uzdin (Serbia) este unul dintre cele mai valoroase festivaluri din arealul românesc, unic pentru românii din Serbia, cu participare internaţională. Meritul incontenstabil pentru iniţierea şi menţinerea sa timp de 21 de ani îi revine „baronului” într-ale culturii, Vasile Barbu, pe care-l găsim prezent aproape la toate manifestările literare şi de ţinută ştiinţifică din Ţară.

Tudor Nedelcea