Muzeul de Artă din Craiova, redeschis

După cinci ani de minuţioase şi ample lucrări de consolidare şi restaurare, Muzeul de Artă din Craiova, renumit prin valoarea arhitecturală a Palatului „Jean Mihail” şi prin bogăţia colecţiilor sale de capodopere româneşti (între care şi şase „Brâncuşi”) şi universale, şi-a redeschis porţile pentru publicul doritor de artă autentică. Şi nu oricum, ci în prezenţa unui numeros public, a oficialităţilor locale şi centrale, a unor parlamentari.

Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, omul care a investit enorm în cultură, a deschis ceremonialul, menţionând suma alocată cu acest prilej: opt milioane de euro de la Uniunea Europeană: „Este o zi mare, o zi istorică aş putea să spun, când, după aproape 10 ani de demersuri făcute de Consiliul Judeţean Dolj pentru reabilitarea celei mai frumoase clădiri din sudul României, putem să spunem că ne aflăm în faţa unui nou început [...] Am putut să punem în lumină această clădire aşa cum o vedeţi, cu colonade şi cu scări din marmură de Carrara, cu mătase de Lyoncare care îmbracă pereţii, cu splendidele oglinzi veneţiene, cu multitudinea elementelor decorative atent lucrate, multe dintre ele aurite şi candelabre ornate cu cristale de Murano. Este, dacă vreţi, una din mândriile României”.

Primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, şi-a arătat bucuria şi plăcerea redeschiderii acestei adevărate „bijuterii arhitecturale care a fost vizitată de înalte personalităţi, chiar şi în perioade în care erau aici lucrări. Cu toţii au fost impresioanţi de această clădire, cred că este unul dintre cele mai frumoase muzee de artă din Europa. Craiova se poate mândri de clădiri de patrimoniu”.

Mândru că trăieşte acest eveniment s-a arătat şi Virgil Niţulescu, preşedintele Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, muzeu redat circuitului public „într-o manieră într-adevăr la nivel european”, fiind „realizat şi regândit la nivelul standardelor europene şi internaţionale în materie”, amintind şi de un fapt esenţial: „Atunci când este vorba despre cultură sunt lăsate la o parte orice diferenţele politice, toată lumea îşi dă mâna şi cultura este finanţată în judeţul Dolj absolut exemplar”.

Responsabilă cu Programul Operaţional Regional, Marilena Bogheanu, directorul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, a subliniat complexitatea şi gradul mărit de dificultate al lucrărilor de restaurare a clădirii, amenajările exterioare (alei, zone verzi, scări exterioare, faţade, refacerea statuii lui Th. Aman şi poarta de acces). „În ceea ce priveşte lucrările de arhitectură, s-au restaurat elementele decorative, tâmplăria, balustradele, treptele din holul de onoare, ornamentele metalice şi pardoselele care arată impecabil. Clădirea a fost dotată cu echipamente noi, liftul pentru transportul obiectelor de patrimoniu şi al persoanelor cu handicap. S-au refăcut în procent de 100% instalaţiile electrice, sanitare, termice care conduc la modernizarea luminii”.

În sfârşit, noul director al Muzeului de Artă, arh. Emilian Ştefârţă (lucrările de reamenajare au fost începute sub directoratul lui Florin Rogneanu), a subliniat valoarea instituţiei pe care o păstoreşte: „Locul unde ne aflăm nu este doar o reşedinţă cu aer princiar, niciodată locuită cu adevărat de boierii Mihail. Nu este doar o capodoperă de arhitectură semnată de arhitectul Casei Regale. Nu este doar popasul în Oltenia al regilor României ori a şefilor de stat. Este reşedinţa permanentă a lui Brâncuşi şi Ţuculescu, a lui Grigorescu, Luchian, Tonitza, Stoenescu, Pallady şi Aman. Este reşedinţa permanentă a artei europene, dar mai ales a celei româneşti prin ce are ea mai bun, mai durabil, mai strălucitor [...] Aici este borna indicatoare a locului nostru în europenitate şi universalitate”.

Muzeul de Artă din Craiova s-a inaugurat în august 1954, în Palatul familiei boiereşti de origine aromână, Constantin şi Jean Mihail, construit între 1900-1907, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, ca locuinţă privată. Ultimul urmaş, Jean Mihail (1875-1936), l-a donat statului român, intelectualii locali dorind iniţial să înfiinţeze aici o universitate. S-a înfiinţat însă Fundaţia „Jean C. Mihail”, condusă de dr. C. Angelescu, desfiinţată în 1948.

Palatul Jean Mihail a găzduit evenimente importante: festivităţile prilejuite de inaugurarea monumentului: „Asta-i muzica ce-mi place” (topit în epoca stalinistă, şi care se cere refăcut), gazdă pentru regele Carol I în 1913 şi 1915 şi pentru regele Ferdinand, sediul Comandaturii Germane pentru Oltenia (în timpul primului război mondial), gazdă pentru mareşalul Eduard Smigly-Rudz, şeful Cartierului general al armatei poloneze (19 sept. – 9 oct. 1939) şi pentru preşedintele Poloniei, Ignacy Moscicki (5 nov. – 24 dec. 1939), locul tratativelor româno-bulgare (sept. 1940), în urma cărora am cedat Cadrilaterul), „Săptămâna Olteniei” (24-31 oct. 1943), inaugurată de mareşalul I. Antonescu, sediul Comandamentului sovietic al Armatei 53 (sept. 1944), care a provocat mari stricăciuni, gazdă pentru I.B. Tito (sept. – oct. 1944), de unde a condus operaţiunile de eliberare a Belgradului etc.

Baza colecţiei Muzeului de Artă o constituie obiectele Fundaţiei „Alexandru şi Aristia Aman”, inaugurată la 21 decembrie 1908, în prezenţa ministrului Spiru Haret, fundaţie constituită din bibliotecă, muzeu şi pinacotecă. Muzeul s-a desprins din Fundaţie acum 100 de ani, formând Muzeul Olteniei de azi, iar pinacoteca în 1954. Pinacoteca Fundaţiei cuprindea, cum scrie Paul Rezeanu în ghidul Muzeul de Artă Craiova (2001), tablouri din renumitele şcoli olandeză, flamandă, italiană şi franceză, pictura şi grafica de Th. Aman, artă decorativă românească şi străină, la care s-a adăugat ulterior donaţii importante oferite de fostul primar N. P. Romanescu şi de proprietarul clădirii, Jean Mihail, ale medicilor Marieta şi Ştefan Jianu, Maria Ţuculescu, Mircea Iliescu etc., ajungând azi la peste 12.000 de piese.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Palatul Jean Mihail a fost – cum ne asigură Mihaela Velea şi Minuna Mateiaş, autorii cărţii Palatul Mihail – emblema unei moşteniri culturale (2014) – sediul ARLUS (1945-1950) şi al Comitetului Regional al PMR, filiala Oltenia, filiala condusă chiar de N. Ceauşescu. În 1954, Palatul trece din administrarea Ministrului de Interne în cel al Sfatului Popular Orăşenesc, care îl transformă în sediul noului Muzeu de Artă.

Primul director gigant a fost Ion Firu, care era şi directorul Muzeului Olteniei, urmat de Anatol Mândrescu şi Nicole Borteş. Cel care s-a identificat cu muzeul, fiind unul dintre cei mai renumiţi critici de artă şi brâncuşologi nu numai din ţară, este Paul Rezeanu, transferat din cercetare de la Filiala Craiova a Academiei Române la Muzeul de Artă ca director (păstrându-şi şi postul de cercetător, pentru care are vocaţie) în octombrie 1970 şi până la pensionarea din decembrie 2009. A urmat muzeograful Florin Rogneanu, sub mandatul căruia au început lucrările de restaurare, dar care ne-a părăsit în 2013. Actualul director, Emilian Ştefârţă, este un binecunoscut arhitect, care are de dus o dulce povară de manageriat o instituţie de artă.

În perioada postbelică, Muzeul de Artă şi-a îmbogăţit colecţiile prin noi achiziţii, prin transferuri de la Muzeul Naţional de Artă al României, prin donaţii, ajungând astfel ca, întreaga artă românească să fie reprezentată prin Constantin Lecca, Th. Aman, N. Grigorescu, N. Tonitza, Ştefan Luchian, Gh. Petrescu, Th. Pallady, Eustaţiu Stoenescu, I. Ţuculescu, Gh. Anghel, Dimitrie Paciurea, Gh. Tottaiescu, I. Andreescu, D. Ghiaţă, Oscar Han, Miliţa Petraşcu, Corneliu Baba, Al. Ciucurencu etc.

Dar, cele mai valoroase lucrări din Muzeul de Artă din Craiova aparţin lui Constantin Brâncuşi, şase la număr: Vittelius, Cap de fată (Orgoliu), Cap de băiat, Coapsa, Domnişoara Pogany şi Sărutul (fiind socotită prima sculptură modernă din lume). Este firesc ca instituţia craioveană să se mândrească cu aceste capodopere brâncuşiene din cel puţin trei motive: la Craiova şi-a făcut studiile la Şcoala de Meserii (care, azi, îi poartă numele), aici a expus pentru prima oară şi tot aici a declarat că s-a născut a doua oară.

Din păcate, „graţie” unei legislaţii prea permisive, s-au restituit dubios aşaziselor urmaşi ai familiei Barbu Drugă (o familie boierească onorabilă şi onorantă), piese de artă ce n-au aparţinut acestui proprietar (Barbu Drugă neputând face copii a donat toate nudurile, considerându-le un blestem).

Pe lângă lucrări de pictură, sculptură, grafică şi artă decorativă aparţinând Galeriei de Artă Europeană (şcolile germană, olandeză, austriacă, engleză, spaniolă, flamandă etc.), Muzeul de Artă din Craiova deţine lucrări de artă de provenienţă turcă, arabă, chineză, japoneză etc., icoane pe lemn şi sticlă, artă decorativă şi grafică românească contemporană, artă religioasă.

În Testamentul meu din 14 februarie 1933, Ion C. Michail (din acte), Jean Mihail cunoscut în lume, menţiona: „Dorind ca orice om prevăzător a regula cu o oră mai înainte împărţirea averii mele, după încetarea mea din viaţă şi voind cea mai mare parte din această avere să fie întrebuinţată în opere de utilitate publică, care să dea satisfacere unora din numeroasele trebuinţe reclamate de dezvoltarea şi propăşirea ţării noastre, am hotărât, în cea mai deplină libertate de voinţă, a lua dispoziţiunile ce urmează [...]”.

Întreb (retoric, desigur) câţi din marii oameni de „afaceri” sau „politicieni” de azi repetă gestul acestui aromân stabilit în capitala Olteniei? Gest făcut şi de alţi mari proprietari din epoca antebelică (pentru care unii au înfundat puşcăriile bolşevice). Doar Adrian Năstase şi-a donat colecţia de hărţi pentru înfiinţarea unu muzeu şi a contribuit la înfiinţarea Muzeului „Vasile Grigore” (vărul său), iar istoricii Dan Berindei şi Dinu C. Giurescu şi-au donat cărţile Bibliotecii „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova.

Dar, poate nu-i prea târziu pentru asemenea gesturi caritabile. Niciodată nu-i prea târziu. Până atunci să lăudăm sprijinul logistic şi financiar al Consiliului Judeţean Dolj (preşedinte I. Prioteasa) pentru investiţiile numeroase şi necesare în domeniul culturii, într-o vreme când unii vorbesc de criză în cultură.

Tudor Nedelcea