Zilele Marin Sorescu

Marin Sorescu face parte, cum îndeobşte se ştie, din celebra generaţie ’60, anunţată de „buzduganul lui N. Labiş” (Eugen Simion), despre care Adrian Păunescu a elaborat o excelentă lucrare (extrem de importantă pentru că această generaţie este văzută din interior, de un membru marcant al ei). Ioan Alexandru este unul dintre ei ( alături de Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe etc.), un poet autentic şi un publicist remarcabil în care patriotismul se manifestă în „marginile adevărului”. Deşi este autorul unei opere valoroase, Ioan Alexandru a intrat în conul de umbră, pentru că nicio oficialitate clujeană sau bucureşteană nu-i organizează o manifestare omagială. 

Fac această paralelă între doi mari creatori, prieteni şi colegi de generaţie, unul beneficiind de „Zilele Marin Sorescu”, organizate la Craiova, întâi de către Teatrul Naţional (director Emil Boroghină, căruia, actualul director Mircea Cornişteanu, i-a dat numele Poetului), apoi Primăria Craiova şi Consiliul local, iar celălalt uitat cu desăvârşire. Eforturile logistice şi financiare ale Primăriei Craiova, prezenţa la Craiova a marilor personalităţi europene (Michael Metzeltin, Kopy Kycyku, Jacques de Decker, Serge Foucherou, John Fairleigh) şi naţionale (Eugen Simion, Fănuş Neagu, Grigore Vieru, Adam Puslojici, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Vasile Tărâţeanu, D.R. Popescu, Maya Simionescu, Dan Hăulică (toţi membri ai Academiei Române), Adrian Păunescu, Lucian Chişu, Nae Georgescu, Al. Dobrescu, I. Miloş, Varujan Vosganian, Victor Crăciun, Mircea Dinescu, M. Ungheanu, Mircea Micu, Ilie Purcaru, Fănuş Băileşteanu, Gr. Traian Pop, Mihaela Podocea Constantinescu, etc., chiar şi foştii preşedinţi, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, alături de actori de prestigiu de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” sau din ţară (Tudor Gheorghe, Ilie Gheorghe, I. Colan, Cerasela Iosifescu, E. Boroghină, Mircea Albulescu, I. Caramitru, Dorel Vişan, Adrian Pintea, St. Iordache, Virgil Ogăşeanu, Horaţiu Mălăiele, Mircea Cornişteanu, Valeriu Dogaru, Ioana Crăciunescu, Victor Rebenciuc, G. Mihăiţă, Valentin Mihali, Eusebiu Ştefănescu, Claudiu Bleonţ etc., etc.) deci, toate aceste eforturi conjugate sunt caracterizate de un membru al familiei Sorescu drept „festiviste, irelevante şi foarte costisitoare” somând chiar: „Nu se poate perpetua acelaşi festivism”, fiind momentul de a se „evita verdictul general de improvizaţie”. 

Omagierea sinceră a lui Marin Sorescu este „festivistă”, în schimb casa Poetului de la Bulzeşti, construită cu mari eforturi de Marin Sorescu spre a deveni Casa Memorială şi de Creaţie pentru scriitori şi pictori ( soţia scriitorului, Virginia Sorescu, mi-a mărturisit la mormântul scriitorului de la Bellu, cu câteva luni înainte de a se duce alături de soţ, că şi dânsa doreşte ca această casă să aibă aceeaşi destinaţie) este prilej de hărţuială şi de împărţeală între unii membrii ai familiei. E un proverb românesc: „înainte de a vedea paiul din ochiul altuia, să vezi bârna din ochii tăi”. 

Dar, să lăsăm caravana să treacă, în ciuda celor care o latră. La Craiova, şi de data aceasta, la cea de-a XIII-a ediţie, Marin Sorescu a fost omagiat cum i se cuvine. Au venit la Craiova personalităţi marcante, prieteni ai Poetului, care au scris despre el sau i-au luat apărarea când scriitorul era umilit şi batjocorit, obligat să-şi dea demisia din Uniunea Scriitorilor ( unde au fost membrii familiei sale în acele momente dificile pentru Marin Sorescu?!). L-au omagiat, aşadar, acad. Eugen Simion (prezent la toate ediţiile, preşedintele juriului de acordare a premiilor), acad. N. Dabija (care a prezentat şi vol. de nuvele Nu vă îndrăgostiţi primăvara) şi acad. Mihai Cimpoi (autorul unei recente lucrări de pionerat în literatura română, M. Eminescu. Dicţionar enciclopedic), veniţi din Chişinău, acad. Vasile Tărâţeanu din Cernăuţi, acad. Nicolae Breban, prof. dr. Victor Crăciun, prof. univ. dr. N. Georgescu, prof. Doina Rizea, toţi din Bucureşti. 

Premiile naţionale „Marin Sorescu”, acordate de Primăria Craiova şi Academia Română, au fost acordate acad. N. Breban „pentru valoarea excepţională a operei sale şi pentru preţuirea sa faţă de Marin Sorescu” şi lui Tudor Gheorghe, „pentru contribuţia lui excepţională în interpretarea poeziei lui Marin Sorescu şi pentru întreaga sa creaţie artistică”. Şi, într-adevăr, fenomenul Tudor Gheorghe şi-a dat, şi la această ediţie, întreaga măsură a talentului său, printr-un concert extraordinar, în premieră naţională, Ce-am avut şi ce-am pierdut, pe versurile lui Marin Sorescu. Un spectacol de excepţie, în care maestrul Tudor Gheorghe (finul lui Adrian Păunescu) a demonstrat că ştie să desluşească ca nimeni altul creaţia soresciană. 

Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan Velovan”, prin directorul său, Ionuţ Pătularu, a iniţiat o masă rotundă cu tema „Modelul sorescian”, la care au participat invitaţii: N. Breban, M. Cimpoi, N. Dabija, V. Tărâţeanu, N. Georgescu. Cu acest prilej, Victor Crăciun a acordat o diplomă şi o medalie primarului Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, care a participat la întreaga manifestare ca simplu cetăţean, gest unanim apreciat. 

A doua zi soresciană a debutat la Biblioteca „Alexandru şi Aristia Aman”, devenită un autentic loc de cultură, unde au fost lansate: Jurnal de călători, vol. 6 şi Poezii populare de Marin Sorescu, ediţii îngrijite de G. Sorescu, Lacrimi şi bani, roman de N. Bălaşa şi Zbor de ghiocei de Beatrice Silvia Sorescu. Moderatorul acţiunii a fost prof. Maria Antoaneta Dobrescu, despre cărţi vorbind G. Sorescu, Gabriela Rusu-Păsărin, Marian Barbu şi Toma Velici. Surpriza acestei manifestări a fost prezenţa şi discursul omagial al invitaţilor: M. Cimpoi, N. Dabija, V. Tărâţeanu, N. Georgescu, Victor Crăciun. În aceeaşi zi şi în aceeaşi locaţie, dar în Sala „Marin Sorescu”, Teatrul „Colibri” a organizat un medalion literar „Marin Sorescu”, cu participarea actorilor Rodica Prisăcaru şi Ionica Dobrescu, a directoarei-scriitoare Doina Pologea. 

Urmărită cu interes de invitaţi şi mass-media, pelerinajul la Bulzeşti a lăsat un gust amar, de casă părăsită, în ciuda eforturilor prof. Ion Sorescu şi a soţiei sale de a menţine treaz interesul pentru casa Poetului. Transformarea ei în casă memorială este de maximă urgenţă. 

Alte instituţii craiovene şi-au adus contribuţia lor. Casa de Cultură „Traian Demetrescu” a organizat expoziţia de artă plastică, Irizări soresciene, Liceul de Artă „Marin Sorescu” a adus un omagiu muzical, realizat de profesorii şi elevii liceului, Radio Oltenia Craiova, sub genericul Marin Sorescu şi prietenii săi, prin Gabriela Rusu-Păsărin i-a avut la microfon pe invitaţii de onoare. De altfel, oaspeţii Craiovei au fost suprasolicitaţi la diverse emisiuni ale TVR Craiova, Radio Oltenia sau alte posturi locale. 

A doua seară, pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu” au recitat din creaţia celui omagiat: Dorel Vişan, Ilie Gheorghe, I. Colan, Cerasela Iosifescu, G. Costea, Valeriu Dogaru, Emil Boroghină, Claudiu Bleonţ, Mircea Cornişteanu. Au fost recitate nu numai poezii sau prezentate scene din dramaturgia sa, dar au fost citite pagini din memoriile lui Marin Sorescu despre avatarurile piesei sale, Există nervi?, pusă în scenă în 1982 de Mircea Cornişteanu, jucată excelent de actorii Naţionalului craiovean, dar oprită cu brutalitatea de primul secretar Miu Dobrescu. „Sunt bântuit de rele presimţiri”, scria Sorescu, referindu-se la acest trist episod. Sperăm să fie, acolo sus, de unde ne priveşte, bântuit de bune presimţiri, pentru el şi ţara sa, căci vorba lui I. Creangă: „În ţara asta n-ar fi rău să fie bine”. 

Tudor Nedelcea

8-14 martie 2013 

P.S. Un venerabil scriitor voia să ajungă la microfonul Primăriei, la finalul Sesiunii solemne, spre a remarca absenţa notabilă şi, dintr-un anumit punct de vedere chiar benefică de la aceste manifestări a conducerii filialei Craiova a USR şi a ICR Dolj, a revistei „Ramuri” şi editurii „Scrisul Românesc”, unde Marin Sorescu a fost secretarul filialei, redactor şef, respectiv director.