Din nou despre Catedrala Mântuirii Neamului

Tot mai multe voci apar în spaţiul public care contestă necesitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului; sunt aceiaşi inşi care contestă însăşi predarea religiei în şcoli, a valorilor creştine care promovează căsătoria între indivizi de acelaşi sex (urmând să „legitimeze” probabil, în numele unei minorităţi, şi zoofilia?). Facem un succint istoric al problematicii acestei idei nobile, chiar dacă pentru această pledoarie von fi taxaţi drept „ultraortodocşi”. Biserica şi neamul românesc au străbătut împreună istoria, iar dacă n-am avut catedralele fraţilor catolici, aceasta se datorează posibilităţilor materiale modeste ale locuitorilor acestui spaţiu; ne-am mulţumit şi bucurat cu bisericuţile noastre de lemn, care ne creea o intimitate a relaţiei directă cu Dumnezeu, aceeaşi relaţie care o aveau şi deţinuţii politici din România sau din Siberia.

3 veacuri de nemurire - Antim Ivireanu

În istoria culturii româneşti, epoca râmniceană a lui Antim Ivireanu se impune prin numărul cărţilor editate şi tipărite aici. În cei peste 120 de ani de tipar râmnicean (1705-1827), la Râmnic s-au tipărit peste 137 de cărţi, adică peste o treime din cărţile tipărite, în aceeaşi perioadă, în toată Ţara Românească.Cartea „de Râmnic” a devenit „o noţiune etalon”, precum „ o marcă de fabricaţie pentru un produs de notorietate şi de un prestigiu consacrat”.

Craiovenii l-au sfidat pe Stalin, dar a învins stalinismul

Cătuşele ţinute la sertar,

Ca din nimic, în an electoral,

Se- nghiontesc şi, ca la mare bal,

Îşi fac curaj şi, rând pe rând, apar.

Ana Maria Păunescu 

După cum se ştie, în iunie 1940, urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, încheiat la 23 august (zi fatidică!) 1939, Basarabia şi Bucovina de Nord, cu ţinutul Herţa, au fost invadate şi anexate de URSS (în România antedecembristă circula o anecdotă cu tâlc: URSS nu era denumită «marea prietenă», ci simplu: cumnata noastră, deoarece ţine Basarabia, care este sora noastră). Sora siameză a Basarabiei, Oltenia suferă; suferă şi încearcă să-i aline suferinţele. Autorităţile Olteniei participă cu «inima şi fapta» la suferinţele basarabenilor, aşa cum stau mărturie documentele vremii aflate în Arhivele Statului din Craiova.

Cinci ani fără Fănuş Neagu

Fănuş Neagu (5 aprilie 1932, Grădiştea de Sus, Brăila – 24 mai 2011, Bucureşti) este nu numai unul dintre marii prozatori ai literaturii române, ci şi un om spectacol. La statura sa masivă, omul acesta avea şi un suflet pe măsură. Dar ceea ce a uimit la Fănuş Neagu a fost spectacolul verbal pe care îl făcea în orice împrejurare. A fost, de fapt, şi prieten cu Marin Sorescu şi a făcut parte din redacţia revistei Literatorul, înfiinţată de Marin Sorescu în Bucureşti, în anul 1991, alături de Eugen Simion, Gheorghe Tomozei, Valeriu Cristea. Îl preţuia, deci, pe Marin Sorescu, motiv pentru care a şi venit de fiecare dată la Craiova, la ,,Zilele Marin Sorescu”. La Hotelul ,,Jiul”, directorul hotelului, omul de cultură Pompiliu Şelea, i-a organizat un salon, Salonul Fănuş Neagu. Acolo era tabloul său, o fotografie imensă şi se intra numai cu aprobarea lui Fănuş Neagu. 

Locomotive şi trenuri marca Softronic

Iată că, în România profundă, industria autohtonă începe să renască! Se întâmplă în mai multe localităţi din ţară, dar eforturile inginerilor inovatori nu sunt făcute cunoscute publicului de către mass-media naţională, pentru că aceste remarcabile realizări nu ridică ratingul, cum o fac prostituatele de lux sau politicienii de duzină.

La Craiova se fabrică din nou locomotive şi nu orice locomotive, ci unele performante, ultramoderne, preluând tradiţia Uzinei Electroputere, care, de la reparaţiile la locomotive cu abur, a trecut la fabricarea de tramvaie, locomotive electrice de mină şi, apoi, din 1960, la locomotive Diesel-electrice. Un prim ministru postdecembrist, mereu zâmbăreţ mai bine zis, rânjereţ, a considerat că industria noastră este un morman de fiare vechi şi a trecut la vânzarea ei la... fiare vechi. Apoi, a câştigat şi pariul cu agricultura, desfiinţând sistemul de irigaţii.

Prima şcoală de ceramică din ţară: Şcoala de la Târgu-Jiu

Apărută acum 6-7000 de ani în urmă, ceramica a avut un rol deosebit de însemnat în viaţa oamenilor, atât prin caracterul ei practic, cât şi datorită frumuseţii prin care vasele ornamentate împodobeau locuinţele omeneşti. Ţăranul, iubitor de frumos, a fost atras încă din cele mai îndepărtate timpuri de ceramica populară atât de decorativă, folosită şi la prepararea, păstrarea, transportarea şi consumarea alimentelor. Dublu ei aspect, cel practic şi cel estetic, s-a păstrat necontenit până în zilele noastre, ceramica populară românească fiind una dintre cele mai frumoase din lume.

Marin Sorescu omagiat la Craiova şi Bucureşti

În piept, simt o stare de rău

Şi ochii îmi ard pentru tine

Şi singur e sufletul tău,

Pe-un fir de păianjen, Marine.

(Adrian Păunescu)

La 80 de ani de la naştere şi 20 de ani de la trecerea la cele veşnice, amintirea lui Marin Sorescu pare să fi reintrat în normalitate, fiind sărbătorit în luna naşterii sale şi nu a onomasticii. Teatrul Naţional din Craiova care-i poartă numele, i-a adus firescul omagiu, pe 28 februarie 2016, prin spectacolul Profet în ţara lui, „un performance de poezie şi muzică” (Magda Bratu) pe texte de Marin Sorescu, în regia Alinei Hristea. Actorii craioveni Ilie Gheorghe, Ion Colan şi Emil Boroghină au dat strălucire creaţiei soresciene, alături de studenţii anului II ai Departamentului de Arte al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii craiovene (unde regizoarea Alina Hristea le este profesoară) şi de Corul „Allegro” şi Orchestra de cameră a Liceului de Artă „Marin Sorescu” (coordonaţi de prof. Florian George Zamfir). A doua zi, în sala „Ia te uită!”recent inaugurată, a Naţionalului craiovean a avut loc lansarea cărţii Marin Sorescu. Singur printre canonici (Editura Art, 2015) a clujeanului Cosmin Borza, cercetător ştiinţific al Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” şi redactor al revistei Dacoromania litteraria. Cu acest prilej, a fost vernisată şi expoziţia de pictură a elevilor Liceului de Arte „Marin Sorescu” (îndrumaţi de prof. Monica Dincă) dedicată scriitorului sărbătorit. Iniţiatorul şi prezentatorul acestor manifestări a fost scriitorul Nicolae Coande, secretarul literar al Teatrului Naţional din Bănie.