Pièrre Ronsard și Banul Mărăcine

Printr-o benefică întâlnire cu publicistul Ioan Dănilă de la prestigioasa revistă băcăuană „Ateneu” am aflat că anul acesta, 2024, se împlinesc 500 de ani de la nașterea scriitorului francez Pièrre Ronsard (11 septembrie 1524 - 27 decembrie 1585), membru marcant al Renașterii franceze, întemeietor al școlii poetice franceze „Pleiade”, la mijlocul secolului al XVI-lea. În cultura română este asociat cu numele eroului (legendar?) Banu Mărăcine. La o jumătate de mileniu de la nașterea sa, am găsit de cuviință să ni-l reamintim împreună cu Banu Mărăcine al nostru. Bazată pe un fond istoric, legenda despre Banul Mărăcine s-a transmis pe xcale orală, stăruind în memoria generaţiilor faptele şi isprăvile acestui erou danubian, întotdeauna înconjurat de o aureolă de fantastic şi neobişnuit. A existat sau nu Banul Mărăcine? Dacă a existat, cine este? La aceste întrebări caută să răspundă tradiţia populară, documentele istorice, toponimice şi arheologice, o întreagă literatură (istorie literară şi creaţie) despre misteriosul personaj. Întâi, ce ne spune: Tradiţia populară. Într-un Studiu asupra Banului Mărăcine şi a originii poetului Piérre Ronsard, tipărit la Craiova în tipografia Biruinţa – 1934, autorul lui, V. Petrescu, face un inventar al acestor tradiţii, păstrate şi transmise, mai întâi pe cale orală, apoi încercându-se a li se da, prin scris, o importanţă şi o interpretare sui-generis.

Un artist polivalent - Vasile Buz

În Craiova, chiar în buricul orașului, trăiește discret și demn un om, dar nu orice om, ci o personalitate artistică de talie europeană. Doar pentru simplul fapt că trăiește în provincie, în România dincolo de București, nu este suficient de cunoscut la justa sa valoare. Se numește Vasile Buz și s-a născut la 14 ianuarie 1935 departe de Bănie, într-o provincie românească înstrăinată, la Storojineț, la 22 km de Cernăuți, în Bucovina de Nord. Aici a trăit doar opt ani, dar a avut ocazia să trăiască traumele românilor bucovineni. Pe linie paternă era din Maramureș, bunicul Toader și tatăl Nicolae renumiți constructori de case, au venit în Bucovina, tatăl căsătorindu-se cu românca Alexandrina Buz din familia Boca din Storojineț. La doar cinci ani, copilul Vasile a fost nevoit să se conformeze, împreună cu familia sa, ultimatumului lui Stalin din 28 iunie 1940, care decidea: „1). În decurs de patru zile, începând de la orele 14, după ora Moscovei, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești; 2). Tupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de nord a Bucovinei; 3). În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă”. Dramă uriașă a românilor! Se cunoaște exodul românilor, obligați să-și părăsească locurile natale, cu singurul lor mijloc de transport, căruțele, și să se îndrepte spre Țară.

Școli, biserici, monumente din Husnicioara mehedințeană

Husnicioara este o localitate mehedințeană, mândră și frumoasă ca toate localitățile patriei, dar este pusă în valoare și popularizată ca atare prin lucrări de referință, precum: Enciclopedia județului Mehedinți de Ileana Roman și Tudor Rățoi (Drobeta Turnu Severin, 2021), Episcopia Severinului și Strehaiei. Monografie eclesistică de Dinică Ciobotea și Tudor Rățoi (Drobeta Turnu Severin, Editura Dadahia Severin, 2023). Recent, localitatea a făcut obiectul unei alte cercetări realizate de profesorii de științe exacte (soț-soție) Stelian Irod și Tania Irod, Husnicioara. Școli, biserici, monumete (Drobeta Turnu Severin, Editura Man, 2024). Localitate de zona de deal, compusă din 12 sate, Husnicioara este atestată documetar în 1832, aparținând de plasa Ocolul. Evoluția demografică este firească: 106 familii în 1864, 546 locuitori în 1945, 411 locuitori în 1977, 326 în 1992, 311 locuitori în 2002 și 267 de locuitori în 2011. Descreșterea populației este o caracteristică generală a tuturor localităților (sate și orașe), despopularea și migrația fiind fenomene europene. Numele satului derivă de la pârâul Hușnița, hidronim de origine slavă care traversează și satul meu natal, Valea Ursului, com. Tâmna. Stelian Irod (profesor și director al școlii vreme de aproape un sfert de veac) și Tania Irod (profesoară timp de patru decenii în aceeași școală din Husnicioara) au elaborat anterior, în 1968, o monografie, conștienți de misiunea dascălului în bună tradiție spiruharetană de a lumina lumea satului prin lecții dar și prin elaborarea de monografii locale. „Monografia – definește celebrul sociolog Dimitrie Gusti – înseamnă în primul rând alegerea unui domeniu social determinat (nonus – unul singur) pentru a câștiga o noțiune cât mai completă a lui și a îngădui nesiguranța cunoașterii, prin metoda vie a absenței directe”.