Pentru unitatea lumii creştine

La cumpăna ultimelor două milenii, la Bucureşti s-a consumat, după aproape un mileniu, un eveniment considerat, în unanimitate, istoric: vizita primului papă într-o ţară majoritar ortodoxă. Este vorba despre Papa Ioan Paul al II-lea, care a efectuat o vizită în capitala României, între 7-9 mai 1999, la invitaţia Patriarhului de veşnică pomenire, Teoctist. Între 7-14 octombrie 2002, Patriarhul Teoctist i-a întors vizita la Vatican, iar relaţiile dintre cele două biserici au fost extrem de cordiale şi pilduitoare. Atunci, la Bucureşti s-a lansat ideea şi s-au pus bazele pentru unitatea lumii creştine, prin intermediul celor doi mari conducători ai celor două biserici şi care exprimă voinţa tuturor creştinilor.

Pentru a marca acest eveniment epocal şi pentru a aşeza noi pietre la temelia unificării celor două biserici, aşa cum era până la marea schismă din 1054, propunem construirea unui grup statuar alegoric care să-i reprezinte pe Suveranul Pontif şi Patriarhul nostru, ca simbol al victoriei definitive a creştinismului asupra bolşevismului şi ca o premiză a unităţii lumii creştine, mai necesară azi ca oricând.

Argumentele noastre sunt următoarele:

 1. Papa Ioan Paul al II-lea are rădăcini româneşti şi el a fost conştient de acest fapt. Documentele privind această origine a strămoşilor săi sunt consemnate în volumul Papa Ioan Paul al II-lea şi România de N. Mareş, biograful şi traducătorul oficial al operei Papei în limba română, carte apărută în 2000, deci în timpul vieţii Suveranului Pontif. Însuşi Mareş mărturiseşte că la audienţa din februarie 1993, Suveranul Pontif l-a întrebat: „Ce se mai aude prin România noastră?” (N. Mareş, Ioan Paul al II-lea. Papă pentru mileniul III, Bucureşti, Editura Hiparion, 2001, p. 18), iar în 20 dec. 1989, cu prilejul audienţei generale, Papa a transmis un mesaj în care condamna represiunea de la Timişoara, adresându-se „tuturor cetăţenilor dragului popor român”. Cei care au stabilit descendenţa valahă a Papei sunt cercetătorii polonezi care au demonstrat că, prin transhumanţă, păstorii români din nord-vestul Transilvaniei şi Moldovei s-au stabilit în peste 500 localităţi de pe teritoriul polonez, timp de trei secole, unde funcţionau legile valahe („ius valachicum”). Între aceste sate fondate de ciobanii români datează şi satul Czaniec în care s-a născut străbunicul Papei, Bartolomei Wojtyla (în 1788). Numele de Wojtyla este întâlnit în documente medievale şi provine din românescul Voitilă. Şi tot N. Mareş afirmă că Papa, fostul cardinal Carol Voityla, a recitat în limba română, în Piaţa Sf. Petru, poezia Rugăciune de M. Eminescu.

 2. După aproape un mileniu de despărţire nefirească, Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea este primul papă care a efectuat o vizită oficială într-o ţară majoritar creştin-ortodoxă la invitaţia P.F. Teoctist, a participat la o slujbă divină la Catedrala Patriarhiei, a numit ţara noastră, în repetate rânduri, cu sintagma încărcată de simbol şi semnificaţie „Grădina Maicii Domnului”. La coborârea din avion, la Otopeni, Papa a sărutat pământul ţării noastre, iar în cuvântările de la Bucureşti, Papa a omagiat foarte multe personalităţi de talie europeană (din antichitate până în zilele noastre), pe preoţii ortodocşi închişi în temniţe comuniste, rolul civilizator şi creştin al ţărilor româneşti, dovedind a fi un pertinent cunoscător al istoriei românilor: „Cu mare bucurie sosesc în România, naţiune mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Cu profundă emoţie i-am sărutat pământul”.

 3. În 19 ianuarie 1989, în plin regim totalitar ateist, P.F. Teoctist, Patriarhul B.O.R., întorcându-se dintr-o vizită oficială din India, a făcut a escală neautorizată la Roma spre a se întâlni cu Papa Ioan Paul al II-lea . În ciuda interdicţiei oficiale de a se întâlni cu Papa (amasadorul României de la Roma s-a postat în dreptul uşii apartamentului din hotelul în care era cazat Patriarhul nostru spre a nu-i permite ieşirea), Teoctist l-a vizitat pe Papa. Prima întrebare a Papei : „De unde eşti? Şi când a aflat că-i din Tocileni-Botoşani, Papa a spus: „suntem deci megieşi (vecini)” aluzie la vecinătatea Moldovei cu Polonia în Evul Mediu. Atunci, s-a pus la cale premisele intrării României în structurile euro-atlantice, fapt recunoscut public de Jose Manuel Durao Barroso, la 6 septembrie 2007, la cea de treia Adunare Ecumenică Europeană de la Sibiu, când a adus un omagiu Patriarhului Teoctist şi i-a lăudat meritele pentru integrarea României în structurile euro-atlantice. Înainte de a se întâlni cu preşedinţii Gorbaciov şi Buch, Papa a făcut o afirmaţie capitală: „Europa respiră prin doi plămâni” (aluzie la catolicism şi ortodoxie). Înainte de această afirmaţie, liderii politici preconizau o Europă unită doar sub auspiciile catolicismului. Ziarul „Der Standard” recunoaşte că Papa a cerut ajutor politic şi financiar pentru România din partea UE, deoarece „ţara aparţine prin istorie şi cultură de Comunitatea Europeană”.

 4. Cu prilejul vizitei la Bucureşti din 7-9 mai 1999, românii (majoritar ortodocşi) au scandat, spontan, „Unitate, Unitate”. Deci unitatea lumii creştine este solicitată la Bucureşti şi ea este expresia dorinţei poporului român. Papa şi-a amintit cu deosebită satisfacţie despre această cerinţă a unităţii creştinismului, la Roma, în ianuarie 2000, cu prilejul deschiderii Porţii Sf. Petru. Dintre toate vizitele efectuate, Papa a amintit doar de vizita în România, anunţând pelerinilor din Piaţa Sf. Petru că la Bucureşti românii au scandat „Unitate, Unitate”. Întreaga asistenţă prezentă în Piaţă Sf. Petru din Roma au scandat, în limba română, „Unitate, Unitate!” Deci, la Bucureşti şi la Roma s-a cerut unitatea creştină.

 5. În 1986, Papa a recunoscut oficial că Biserica Ortodoxă Română este biserică apostolică, adică fiinţează din timpul Sfinţilor Apostoli.

 6. Sanctitatea Sa este primul papă care l-a trecut în starea de beatitudine pe Ieremia Valahul (1556-1625) la 30 oct. 1983, la Catedrala Sf. Petru, singurul sfânt român în calendarul catolic. Atunci, Papa a afirmat că Ieremia este născut în „Grădina Maicii Domnului”, folosind pentru prima dată această sintagmă care se referea exclusiv la România.

 7. A reeditat lucrarea Originea ceangăilor din Moldova de D. Mărtinaş şi Vasile M. Ungureanu apărută la Editura Enciclopedică în 1985, la insistenţele lui Vasile Niţă, scriitorului Adrian Păunescu şi prof. Ion Coja, lucrare ce demonstra originea română a ceangăilor catolici.

 8. A editat, ca dar al Sfântului Scaun, şi a lansat la Vatican la 31 mai 2001 Biblia de la Blaj (1795), în prezenţa îngrijitorilor ediţiei şi a preşedintelui Academiei Române, acad. Eugen Simion. Cu acest prilej, Papa a mărturisit „Port mereu în inimă amintirea călătoriei în ţara voastră şi afecţiunea ce mi-a fost arătată atunci, atât de catolici, cât şi de ortodocşi. Îmi revine în minte strigătul poporului în timpul celebrării euharistice din Parcul Izvor: „Unitate, Unitate”. Este năzuinţa spirituală a unui popor care cere unitate şi vrea să lucreze pentru unitate. Nu-mi va pieri niciodată din amintire entuziasmul chipurilor şi gesturile de fraternitate de la acea întâlnire istorică. Ele fac parte de acum din istorie. Aşa cum acea călătorie ne-a apropiat în drumul spre unitate, sper că retipărirea Bibliei de la Blaj va putea constitui un pas mai departe spre deplina comuniune a ucenicilor lui Christos”.

 9. Într-una din cuvântările sale la Bucureşti, la 9 mai 1999, Papa a chemat deschis Biserica Ortodoxă Română (şi nu bisericile ortodoxe ) şi Biserica Catolică să înfăptuiască unitatea creştină: „Să izbucnească din Biserica Ortodoxă Română şi din cea Catolică o singură cântare de preamărire a Numelui Domnului! Să formeze o simfonie de glasuri exprimând frăţietatea cordială a tuturor credincioşilor. Întemeiate pe succesiunea apostolică, B.O.R. şi cea Catolică au acelaşi Cuvânt al Domnului, păstrat în Sfintele Scripturi şi aceleaşi Taine sau Sacramente. În special, conservă aceeaşi Preoţie şi celebrează unicul Sacrificiu al lui Christos, prin care El edifică şi face să crească Biserica Sa [...] Marele Jubileu al anului 2000 solicită creştinii să privească spre viitor mai conştienţi de provocările pe care le ridică venirea noului mileniu. Printre acestea, se impune căutarea unităţii celor ce cred în Christos. Exprim urarea ca al treilea mileniu creştin să ne găsească dacă nu total uniţi, cel puţin mai aproape de comuniunea deplină”.

 10. Suveranul pontif a donat unele biserici catolice din Italia pentru Biserica Ortodoxă Română şi a dăruit moaştele Sfinţilor Silvestru şi Ambrosie pentru două din bisericile din Bucureşti.

 11. În 2000, cu prilejul sărbătoririi mondiale a Anului Domnului, Papa a invitat şi Patriarhia, iar reprezentatul Patriarhiei, P.S. Vicenţiu Ploeşteanul, a fost singurul reţinut să servească masa cu Papa (din cauza bolii, Papa avea probleme cu înghiţitul mâncării şi astfel evita să mănânce în public).

 12. Între 7-14 octombrie 2002, când Teoctist i-a întors vizita Papei Ioan Paul al II-lea, ţintuit în scaunul cu rotile, s-a ridicat, parcă în zbor, din scaun, spre a-l îmbrăţişa pe Patriarh. Fotografia a făcut înconjurul lumii „Regăsirea împreună la mormântul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este un semn al voinţei noastre comune de a depăşi obstacolele care împiedică încă restabilirea deplinei comuniuni între noi. Această vizită este un act purificator pentru memoria separării noastre. Totuşi, viitorul nu este un tunel întunecat spre necunoscut” a spus, în româneşte, Papa Ioan Paul al II-lea.

 13. Papa a acceptat la Vatican tradiţia bradului împodobit de Crăciun, primul brad fiind oferit de România.

 14. Sanctitatea Sa a avut o poziţie creştină, raţională în conflictul artificial dintre ortodocşi şi greco-catolici (Sanctitatea Sa i-a numit româno-catolici) îndemnând pe ultimii (care aparţin de jurisdicţia catolică) la dialog cu ortodocşii şi nu la procese laice.

 15. Atât Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea, cât şi P.F.Teoctist au fost membrii de onoare ai Academiei Române, sunt figuri carismatice, hristice, Papa refuzând alte propuneri din partea unor universităţi vestite din ţări catolice.

 16. Sanctitatea Sa a sprijinit moral şi financiar construirea Catedralei Mântuirii Neamului la Bucureşti.

17. Sanctitatea Sa a manifestat o atitudine de ecumenism real şi activ, are opinii filo-române, dovedind o cunoaştere pertinentă a istoriei spirituale a neamului românesc. 

Sunt doar câteva temeiuri pe care le propun opiniei publice, la care, evident, se pot adăuga şi altele. Principalul este că ideea unităţii lumii creştine, întreruptă prin Marea Schismă din 1054 (necanonică), să resuscite mintea tuturor românilor de religie creştină şi ea să se materializeze prin crearea unui grup statuar alegoric, reprezentându-i pe cei doi corifei contemporani ai ortodoxiei şi catolicismului. Sperăm că se vor găsi instituţii publice, oameni de afaceri sau buni creştini care să sprijine financiar acest proiect european.

Tudor Nedelcea

7-13 iunie 2013