Fănuş Băileşteanu

Se duc pe rând, unii urcând în Cer, mulţi dintre confraţii noştri, cu care, mai ieri-alaltăieri, conversăm, îi vedeam implicaţi cu rosturile lor în societate, întru slujirea culturii româneşti. Şi imposibil, credem noi, de neînlocuit, nu numai pentru faptul că fiecare individ îşi are individualitatea proprie, dar, din păcate alţii nu se grăbesc să-i înlocuiască valoric. I-am pierdut, în perioada postdecembristă, pe Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Grigore Vieru, Fănuş Neagu, G. Tomozei, Mihai Ungheanu, Constanţa Buzea, Adrian Păunescu, Romulus Vulpescu. Au venit, „din urmă”, alţii spre a le suplini absenţa pământească?

Între aceştia, merită menţionat discretul, sensibilul Fănuş Băileşteanu, care ne-a părăsit acum cinci ani, la 29 aprilie 2008, în a treia zi de Paşti, la doar 60 de ani împliniţi.

S-a născut, ca şi Adrian Păunescu, într-o zi sfântă, de Sf. Ilie al anului abolirii monarhiei româneşti, în comuna doljeană Sălcuţa, într-o familie de ţărani, „băgaţi la colectivă”, dar care şi-au păstrat înţelepciunea. Fapt mai rar: Fănuş mai are un frate, mai mic, pe Jean Băileşteanu, unul este critic şi istoric literar, altul prozator. În comuna natală a urmat şcoala elementară (1954-1961), continuată la Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova (1961-1965), liceu prestigios urmat şi de alţi confraţi: Marin Sorescu, Sabin Bălaşa şi Adrian Păunescu. În Capitală, a urmat cursurile Facultăţi de Limba şi Literatura Română (1966-1970), după care a fost lector la Centrala Cărţii (1970-1971), instructor la Direcţia Literaturii şi Publicaţiilor a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste (1971-1980), redactor şi secretar de redacţie la revista „Manuscriptum” (1980-1989), publicist-comentator la revista „Academica” (1990-1991), redactor responsabil al „Analelor Academiei Române” şi şef al Biroului de presă al Academiei Române (1991-1994). Din 1994 şi până la sfârşitul vieţii a ocupat funcţia de director adjunct al Bibiliotecii Academiei Române.

După ce colaborează, ca student, la „Viaţa studenţească”, „Scânteia tineretului”, „Colocvii” etc. ,Contradicţia lui Manolescu, în revista „Tomia” (1971). Colaborează intens la reviste prestigioase, precum „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Transilvania”, „ Ramuri”, „Secolul 20”, „Viaţa românească”, „Caiete critice” etc.

Fănuş Băileşteanu face pasul decisiv în critica literară, recenzând cartea lui N. Manolescu,

Editorial, debitează cu o carte pretenţioasă, Introducere în opera lui M. Sadoveanu (1977). Empatia pentru opera şi familia celebrului scriitor este mai veche, de vreme ce Valeria Sadoveanu scrie următoarea dedicaţie: „Herminei şi lui Fănuş Băileşteanu, pe care îl iubesc de când ştiu că şi-au închinat inima magului Ac-Ta. Şi se bucură că i-a fost dăruită Daim. Aprilie 1976”.

A urmat noi apariţii editoriale, bine primite de public şi de critici: Abside (1979), Refracţii (1980), Eseuri (1982), Aorist (1988), Grigore Vieru (1995), Marin Sorescu (1998), Personalităţi culturale româneşti (Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Caragiale, Arghezi, Urmuz, Rebreanu) (1988), Personalităţi culturale româneşti din străinătate. Dicţionar (Dinu Adameşteanu, Radu Aldulescu, Sorin Alexandrescu, G. Apostu, Gr. Arbore, G. Astalos, Şt. Baciu, N. Balotă, Paul Barbăneagră, Titu Băjenescu, M. Botez, C. Brăiloiu, I. Caraian, Matei Călinescu, Sergiu Celibidache, Dan Cernovodeanu. Pavel Chihaia, Al. şi G. Ciorănescu, Ben Corlaciu, E. Coşeriu, I.P. Culianu, Neagu Djuvara, Petru Dumitriu, Roxana Eminescu, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, B. Munteanu etc., etc., 1999), Feţele rostirii (2002), Români celebri din străinătate (2005), Mihil sine Deo sau cruciada literară a ecumenistului Const. Virgil Gheorghiu (2005), Marin Sorescu. Ironica regie la un spectacol existenţial (2008), Interludii (2008, postum, ediţie îngrijită de Jean Băileşteanu).

În ultima parte a vieţii se concentrase pe studierea vieţii şi operei scriitorului şi preotului Constantin Virgil Gheorghiu, era înscris la doctorat cu această temă, la acad. Eugen Simion, care l-a trimis în Franţa spre a aduce, de la văduva scriitorului, manuscrisele şi întreaga arhivă a autorului celebrului roman Ora 25 (ecranizat la Hollywood, cu Antonny Quin şi Liza Minelli în rolurile principale, film prezentat în România după 1990, dar uitat cu desăvârşire mai ales de „specialişti”, care recomandă filmele-tabloide, ponegritoare, defăimătoare, dar care aduc ceva premii internaţionale).

A alcătuit ediţii, prefaţate, din opera lui M. Sadoveanu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, I.L. Caragiale, Jean Bart, Matei I. Caragiale, romanul inedit Perahim de C.V. Gheorghiu. O activitate literară şi editorială meritorie, consemnată ca atare de reputaţii critici: N. Manolescu, L. Raicu, Mircea Iorgulescu, Mircea Scarlat, C. Cubleşan, Al. Piru, C. Ciopraga, Ov. Ghidirmic, N. Mecu, N. Bârna, Şerban Cioculescu, I. Buzaşi, Antonie Plămădeală, I. Bălu, Paul Cornea, Pompiliu Marcea, Marian Barbu, L. Chişu, Răzvan Voncu, A. Goci, I. Rotaru, Th. Vârgolici, Marian Popa etc.

A fost şi recompensat ( dar nu răsfăţat) cu premii şi dinstincţii primite de la diverse societăţi literare şi culturale, între altele, cu Premiul Uniunii Scriitorilor din R. Moldova (1999), Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române (2000), Ordinul Naţional Serviciul credincios în grad de cavaler (2000).

Dar, cu toate aceste premii şi distincţii onorante, Fănuş „...În scrierile mele, n-am făcut ideologie politică, ci doar ideologie literară şi istorică naţional – românească, eventual umanist-renascentistă, dar discret, şi creştin-ortodoxă-destul de insiduoasă. N-am scris niciodată „la comandă”, nu am avut nici o rubrică specială care să mă oblige la nu ştiu ce concesii sau compromisuri. Am scris doar din plăcere şi cu bucurie. Eu, şi numai eu, mi-am ales temele şi subiectele.( Mai multe rugăminţi şi presiuni am acum). Nici în ceea ce priveşte ortografia n-am avut dificultăţi, pentru că eu, urând pe cel sînt ori î slabe, si...slave!, am adoptat normele clasice ale lui Sextil Puşcariu. Parc-aş fi intuit revenirea la ele a Academiei Române!”.

Băileşteanu a fost un critic obiectiv, care şi-a expus ideile cu demnitate şi curaj:

S-ar fi uitat multe date biografice sau aprecieri despre personalitatea lui Fănuş Băileşteanu, dacă soţia, Hermina, şi fratele, Jean Băileşteanu, nu ar fi editat un volum omagial Fănuş Băileşteanu. 1947-2008 (Craiova, Editura Autograf MJM, 2009), cu sprijinul Fundaţiei Elias. Volumul este conceput din evocări emoţionante (dar obiective) semnate de Radu P. Voinea, Răzvan Theodorescu, Gabriel Ştrempel, Dan Horia Mazilu, D.R. Popescu, Horia Scutaru, N. Dabija, Dan Berindei, Gr. Brâncuşi, I. Brad, I.D. Bălan, Mircea Tomuş, M.R. Iacoban, A. Andrieş, Victor Crăciun, Ioana Irimia, I. Neculoiu, Fl. Popescu, D. Titus Popa, Gh. Chivu, D. Uritescu, Emilia N. Dobrescu, N. Pârvulescu, Fl. Miu, M. Barbu, Tudor Nedelcea, C.M. Popa, de soţie şi cei doi copii (Mugur şi Liviu), Jean Băileşteanu etc.

Autografele primite atestă preţuirea semnatarilor (L. Fulga, Edgar Papu, G. Ţărnea, A. Marino, P. Cornea, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Matilda Caragiu-Marioţeanu, Dan Grigorescu, O. Ghibu, C. Noica, Nestor Vornicescu, Gr. Vieru, Paul Anghel, Şerban Cioculescu, D. Micu), iar documentele privind studiile şi fotografiile întregesc o viaţă de om aşa cum a fost, fiind indispensabile istoriei literaturii române.

Tudor Nedelcea