Domnule Tudor Nedelcea, mi-ați spus că ați făcut parte din structurile de conducere ale Patriarhiei Române. Ați fost și în Consiliul Național Bisericesc, în Adunarea Națională Bisericească, chiar și înComisia consultativă de construire a Catedralei Neamului. Ați cunoscut fețe bisericești sau mireni care au devenit ulteriorînalți ierarhi ai Biserici, unii dintre ei chiar propuși pentru canonizare, după ce au plecat de-a dreapta Tatălui ceresc. Așadar, ați fost în vecinătatea sfinților, ceea ce v-a schimbat și pe dumneavoastră foarte mult. Revenind la începutul prieteniei cu studentulGheorghe Calciu și la mărturisita influență benefică asupra evoluției dumneavoastră, credeți că această relație v-a fost predestinată?
Cu siguranță, prietenianoastre a fost stabilită de Cel de Sus. Cum vă spuneam, am fost repartizați într-o cameră de cămin din Șoseaua Panduri, apoi din Drumul Taberei, camera dotată cu un pat cazon, din fier, o noptieră din metal pentru patru studenți de anul I: Gheorghe Calciu (de la secția franceză), Romulus Haba (de la engleză), Eugen Papadima și eu (de la biblioteconomie). Nu știam atunci că Ghiță abia ieșise din pușcărie, în 1963, și era dat în urmărire de securitate „colegului” Haba, un excelent cunoscător de engleză. Diferența de vârstă dintre mine și Ghiță era de 20 de ani.
