La Mănăstirea Lainici - Colocviile revistei „Banchetul”

Dacă mai umbli prin Țară, „în cruciș și-n curmeziș”, cum a mărturisit Eminescu (nu în Zambia sau Capul Verde), afli cu îndreptățită bucurie și lucruri frumoase, pozitive pentru care suntem mândri. Adică, ce mai fac românii prin demnii săi reprezentanți, prin creatori de orice natură (teologi, scriitori, pictori, sculptori, muzicieni etc.). Așa, de pildă, la Sfânta Mănăstire Lainici s-a desfășurat recent (24-26 noiembrie 2023) o nouă ediție a Colocviilor revistei „Banchetul”. O reușită deplină grație următorilor factori: locul desfășurării (o sfântă mănăstire, cu un stareț cu har, părintele arhimandrit Ioachim Pârvulescu, descoperitorul osemintelor Sfântului Irodion), participanți veniți din multe meleaguri: Rodica Lăzărescu (editor, istoric literar, București), Evelyne Croitoru (scriitor, ziarist, București), Ada Stuparu (critic literar, editor, Craiova), Elisabeta Bogățan (scriitor), Nicoleta Crăiete (poet, Tg. Jiu), Elena Marica (poet, Alba Iulia), Diandra David (eseist, Timișoara), Mihai Barbu (critic și istoric literar, Petroșani), Dumitru Toma (poet, Craiova), Tudor Nedelcea (scriitor, Craiova), Ion Mircea Casimcea (scriitor, Turda), Adrian Țion (scriitor, Cluj Napoca), Dumitru Nicodim (poet, Brașov), Iulian Cătălui (critic literar, Braşov), Doru Roman (poet, pictor, medic, Tg. Mureș), Valeriu Troșan şi Victor Horaţiu Troşan (elev, poet, Cluj-Napoca), Augustin Doman (scriitor, ziarist, Pitești), Dumitru Sârghie (scriitor, ziarist, Slatina), Nicolaie Dincă (scriitor, actor, Slatina). Au fost evocați (unii prin urmașii lor), foștii „banchetiști”, trecuți în lumea de dincolo: Lucian Avramescu, Mihai Diaconescu, Victor Bibicioiu, Constantin Frosin, Ana Podaru, Petrișor Ciorobea). Colocviile au fost completate de vernisajul unei expoziții de pictură semnată de Petru Ilie Birău (și el plecat dintre noi), de scurtul dar impresionantul recital al elevului Mihai David (de numai 12 ani), care a cuprins pricesne și celebrul poem dedicat Sfinților Brâncovineni scris de marele scriitor Ioan Alexandru.

Trei generații boierești pilduitoare

Familia boierească a Romaneștilor are o istorie bogată și complexă întinsă pe trei generații, așa cum își intitulează cartea, ultimul mare boier, Nicolae N. Romanescu, fiul celebrului om politic și primar al Craiovei, Nicolae P. Romanescu. Așadar, Trei generații. 1848-1983 se intitulează cartea lui Nicolae N. Romanescu, ediția a doua, revăzută și adăugită, apărută în 2020, an proclamat de Sfântul Sinod „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români” (București, Editura Vitruviu, 2020). Nicolae N. Romanescu s-a născut la 11 martie 1899, la Liêge (Belgia), unde tatăl său, viitorul primar, își completa studiile de literatură și drept de la Paris cu cele de sociologie și economie. Își începe studiile la Craiova, la școala elvețiană particulară Javet, le continuă la Școala Centrală (Colegiul Carol I) și la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu (Târgoviște). Primul Război Mondial îl determină să se retragă cu familia în Moldova, el se refugiază însă în Rusia, apoi în Scandinavia, unde urmează studii de medicină și se întoarce în țară în 1919. Obține titlul de doctor în medicină și chirurgie la Universitatea bucureșteană, apoi pe cel de medic legist, de licențiat în drept la aceeași universitate și doctoratul în științele sociale la Universitatea din Jena (Germania).

Craiova și Crăiasa zăpezii

Orice craiovean, oltean, român sau oricare locuitor al Planetei, în trecere sau venit special ca turist, poate admira Craiova, nu numai drept Cetate a Băniei, ci ca un oraș european, cu deschidere universală. Recent, pe 17 noiembrie 2023, s-a inaugurat cu mare fast Târgul de Crăciun, având ca temă Crăiasa zăpezii, după celebra poveste a scriitorului, așijderea celebru, Hans Christian Andersen. Puțini însă cunosc faptul că Andersen a scris excelent despre meleagurile românești, cu precădere despre cele oltenești, cu prilejul călătoriei sale pe Dunăre, în 1842. Dar cine este scriitorul care a determinat instituirea Zilei Internaţionale a Cărţii pentru Copii? Este unul dintre scriitorii lumii cei mai citiţi şi apreciaţi de tinerii cititori. Cine n-a citit şi apreciat Soldatul de plumb, Privighetoarea, Răţuşca cea urâtă, Hainele cele noi ale împăratului, Lebedele, Crăiasa Zăpezii, Prinţesa şi mazărea, Zâna mării? În plus, pentru noi, românii, Andersen are o rezonanţă aparte, făcându-ne cunoscuţi pe Mapamond printr-o carte de călătorii despre meleagurile noastre.

Spirituale...

Episcopia Severinului și Strehaiei redivivus. După ce s-a impus în conștiința enoriașilor prin simpozioanele științifice și teologice internaționale (Mehedinți – istorie, cultură și spiritualitate, de pildă), printr-o activitate editorială și corală de invidiat, prin sfințirea, pentru prima dată în istorie, a două cenotafuri dedicate lui Tudor Vladimirescu (în incinta Mănăstirii Cerneți, la 5 iunie 2021) și lui Mihai Viteazul (la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Strehaia, 9 august 2021), a unui monument cruciform în curtea bisericii din Prejna-Mehedinți, singurul lăcaș de cult ctitorit de Tudor, recent, la 29 otombrie 2023, la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Strehaia s-a oficiat sfânta și dumnezeiască liturghie arhierească cu prilejul atribuirii acestui lăcaș un alt doilea hram, al Sfintei Cuvioase Teofana Basarab, recent canonizată de Sfântul Sinod al B.O.R. A doua zi, s-a desfășurat o nouă ediție a Simpozionului Țara Severinului – Oameni. Fapte. Locuri, la Centrul Cultural-Misionar „Sfântul Ioan Gură de Aur” al Episcopiei Severinului și Strehaiei, eveniment cultural-liturgic dedicat împlinirii a 20 de ani de la înființarea Episcopiei Severinului și Strehaiei, 640 de ani de atestare documentară a județului Mehedinți și 500 de ani de la prima atestare documentară a Mănăstirii Mraconia, manifestare sub înaltul patronaj al P.S. Nicodim, ierarhul locului, la care s-au alăturat P.S. Lucian de la Episcopia Caransebeșului, P.S. Siluan de la Episcopia Ortodoxă din Ungaria. Au susținut comunicări: acad. Radu Ștefan Vergatti (Dimitrie Cantemir – apărător cu pana al credinței B.O.R.), dr. Ivo Gheorghiev și Filip Gheorghiev (Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab), prof. dr. Dinică Ciobotea (despre filantropul Ioan Stoian Grecescu), Tudor Nedelcea ( Sfântul Ierarh Petru Movilă), pr. dr. Al. Stănciulescu-Bîrda (despre Școala din Malovăț și despre N. Trocan), prof. univ. dr. Tudor Rățoi (Avuția publică imobiliară a orașului Turnu Severin), Eugen Petrescu (Originea toponimului Medinți), pr. dr. C. Mănescu (Tudor Vladimirescu și Vâlcea), C. Cilibia (M-rea Mrăcuna), pr. dr. Ion Nicolae Mutu-Strehaia, Victor Rusu, Fl. Copcea, N. Prună, Mihaela Stănciulescu, Laura-Denisa Buncianu, Victor Dănuț Muscalu, dr. Daniel Vătuiu, N. Sorin Marin.

Albumul „România”, excelentă carte de propagandă

„Sub negura vremurilor, românismul

s-a pitit în scorburile din munți”

Octavian Goga

Fiecare epocă, fiecare regim politic caută să-și impună țara în universalitate în culori reale, relevând aspecte cunoscute, dar mai ales inedite mass-mediei, marilor personalități sau (și, nu în ultimul rând) potențialilor turiști. În zilele noastre, prințul moștenitor (azi regele Charles al III-lea) al Coroanei Britanice a făcut cunoscută lumii întregi o țară unică, „România”, așa cum poate mulți români n-o știau, prin declarațiile sale remarcabile, în urma unor călătorii în stil modest în unele sate românești, aducând în sprijinul afirmațiilor sale un reductabil redactor al BBC, poetul Charlie Ottley, care a realizat emisiuni și filme documentare de excepție și niciun oraș nu se grăbește să-l facă cetățean de onoare (!?). În perioada interbelică, mai precis în 1931, în timpul scurtei guvernări a savantului Nicolae Iorga (18 aprilie 1931-6 iunie 1932), acesta a adus în țară un cunoscut fotoreporter european, germanul Kurt Hielscher, din dorința de a face propagandă reală României, întregită la 1 Decembrie 1918.

Ne mor și actorii!

Miercuri, 25 octombrie 2023. O zi mohorâtă: cu puțin soare, nori și câteva picături de ploaie. Din bătrâni se spune că omului (femeie sau bărbat) care părăsește lumea pământeană pe o asemenea vreme îi pare rău, dar și bine. Așa s-a întâmplat și cu renumita actriță Natașa Raab, care a onorat Naționalul craiovean „Marin Sorescu” cu marele său talent. Ar fi fost și mai celebră dacă ar fi jucat pe o scenă din Capitala noastră sau din alte țări. Ardeleancă în Bănie, (titlul unui CD din 2003), așa se autodefinea cu mândrie îndreptățită. Natașa Marcela Raab s-a născut în Huedin (jud. Cluj), la 15 iulie 1953, unde și-a început școala. A făcut și studii de drept, doar trei ani, întrucât vocația artistică nu-i dădea pace. După câteva eșecuri (pe atunci erau 4-5 locuri pentru câteva sute de candidați) la IATC „I.L. Caragiale” din București, a reușit, absolvind institutul la clasa profesorului și marelui actor Mircea Albulescu, în 1988. Până atunci, și-a făcut ucenicia la Teatrul studențesc „Podul”, condus de Cătălin Naum, unde a obținut premiul I la Festivalul de artă studențească în 1979, același premiu pentru cel mai bun recital de poezie populară (Timișoara, 1979), ulterior a mai primit două premii I la Gala Comediei Românești (Galați, 1988) și la Festivalul Tânărului Actor (Costinești, 1988).

Mihai Ungheanu și cultura română

Mihai Ungheanu (17 martie 1939, Slobozia–12 martie 2009, București) este cazul tipic al scriitorului (creatorului) uitat pe nedrept după trecerea sa la cele veșnice. Absolvent al Filologiei bucureștene, el a avut o carieră publicistică și literară remarcabilă, activând la „Viața studențească” (1963-1965), „Scânteia tineretului” (1965-1974), „Ramuri” (1966-1968), „Contemporanul” (1970-1972), „Noua revistă română” (1996) etc. La revista „Luceafărul” (1968-1990) aavut cea mai lungă și semnificativă activitate de critic și istoric literar, dar mai ales de promovarea „provinciei”, adică a tinerilor scriitori din afara Bucureștului, provincia nefiind băgată în seamă de alte mari reviste literare. La „Luceafărul”, el a promovat tineri care astăzi sunt nume celebre în peisajul cultural-științific actual, scriitori basarabeni înainte de 1989, a dezbătut probleme acute ale societății, precum lipsa de interes pentru realizarea de ediții critice a scriitorilor români (amplă și necesară acțiune realizată ulterior, de Eugen Simion prin Fundația Națională pentru Știință și Artă, colecția „Opere fundamentale”), neaducere la zi a cronicilor medievale, documentelor istorice („Documenta Romaniae Historica”), vizat fiind „Cabinetul 2”, dezbaterea unor probleme acute (originea ceangăilor, de pildă) etc.