O posibilă canonizare: Mihai Viteazul

Potrivit învăţăturii dogmatice creştine, canonizarea (de la gr. canon=catalog) este actul solemn prin care Biserica recunoaşte, declară şi aşează în catalogul sfinţilor pe eroii dreptei credinţe spre a li se aduce laudă, le face pomenire şi a li se înălţa rugăciuni. În calendarul Bisericii figurează, astfel, sfinţii Vechiului Testament, sfinţii Apostoli, martiri, mărturisitori, sfinţi părinţi şi părinţi cuvioşi, luptători pentru dreapta credinţă. Sfântul Sinod al Bisericii noastre apostolice şi autocefale a stabilit condiţiile canonizării: „1) Ortodoxia neîndoielnică a credinţei; 2) Proslăvirea de către Domnul cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri: a) puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă; b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau chinuri pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte; c) puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase; d) puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte şi e) puterea de a apăra şi a sluji cu devotament eroic credinţa şi Biserica ortodoxă; 3) Răspândirea miresmei de sfinţenie după moartea lui şi confirmarea acesteia prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărându-l în rând cu sfinţii.

Eminescu şi demnii săi slujitori

În spaţiul românesc sunt mai multe localităţi cu numele Dumbrăveni, dar Dumbrăveniul lui Ioan Pavăl (primar) şi al lui Mihai Chiriac (secretar) este singular şi exemplar din mai multe motive. În primul rând, prin asocierea numelui vârfului spiritualităţii româneşti, Mihai Eminescu, apoi, prin acţiuni edilitar-gospodăreşti şi cultural-ştiinţifice de excepţie. Este administrativ, doar o comună bucovineană, la 10 km de Suceava, dar ce comună! De aici îndemnul academicianului Eugen Simion: rămâneţi comună, nu treceţi la statutul de oraş, că sunteţi unicat. Fiecare localitate românească se mândreşte, pe drept, că pe acolo a păşit şi Eminescu, care, se ştie, a străbătut ţara în „cruciş şi-n curmeziş”. Dar, Dumbrăveniul, ca şi Ipoteştiul, păstrează o amintire aparte pentru Eminescu. O primă consemnare notabilă o datorăm lui Cincinat Pavelescu, care a ţinut la Radio Bucureşti, la 16 iulie 1933, conferinţa Despre Leon Ghika , Dumbrăveni şi statuia lui Eminescu ridicată de el pe moşia sa (vezi Victor Crăciun, Umbra lui Eminescu la Dumbrăveni, în „Flacăra lui Adrian Păunescu”, 26, nr. 19, 20-26 mai 2016, p. 8).