Emil Manu

Poetul, prozatorul, memorialistul, criticul şi istoricul literar Emil Manu (pseudonimul lui Emil Cismărescu) s-a născut la 9 octombrie 1922 în satul Manu, comuna Isvorălu (azi comuna Tâmna), din părinţi Ion Cismărescu şi Ioana (născută Popescu), ţărani înstăriţi. În satul natal urmează cursurile şcolii primare (1929-1934), apoi Liceul „Traian” din Turnu Severin (1934-1942), avându-l ca profesor de literatură pe C.D. Ionescu, care-i va deveni mentor. Între 1942-1946 este student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, (urmând, în paralel, şi Facultatea de Drept), avându-i profesori pe celebrii G. Călinescu, Tudor Vianu, Mircea Florian, M. Ralea, D. Gusti. În timpul studenţiei, în 1944, este mobilizat la Şcoala de ofiţeri de rezervă şi participă la luptele de la Păuliş (Arad şi Lipova), unde este rănit şi decorat. În 1946 îşi ia licenţa cu teza Ideea de criză în cultura europeană (coordonator: Tudor Vianu).

„Bine, măcar, că n-ai fost spion sau trădător”

Sunt cuvintele mamei lui Ştefan Andrei spuse când marele diplomat a ieşit pentru două zile din puşcărie (of, ce cuvânt urât) şi puse ca motto de Adrian Păunescu poeziei Scrisoare către Ştefan Andrei. Sunt cuvinte specifice unei mame dintr-un străvechi şi nobil sat românesc, Podarii Doljului care a ştiut să-şi educe copiii în spiritul moralei creştine, adică să fie cinstit şi deştept şi să fie cu o „treaptă mai domn”, vorba Poetului deja citat. Sau „Să vă îngăduiţi, maică”, îndemnul pe care aceeaşi mamă l-a spus cuplului, devenit celebru, Ştefan-Violeta, când s-au căsătorit în 1961. Ce poate fi mai onorant atât pentru mamă, cât şi pentru copiii săi, să-i vadă realizaţi profesional, dar şi curaţi sufleteşte.

CARMEN SYLVA

1. Regina scriitoare 

Destinul a făcut ca, după nedreapta înlăturare de la conducerea tânărului stat român, abia unificat, a domnitorului pământean Al.I. Cuza, pe tronul domnesc să fie chemat prinţul Carol I de Hohenzollern, descendent al unei familii cu vechi tradiţii , cu merite incontestabile în cucerirea, pe câmpul de luptă, în 1877, a independenţei statale. Şi tot destinul i-a hărăzit ca soţie pe Elisabeta-Paulina-Otilia-Luiza, principesă de Wied, harnică, iubitoare de oameni, cultă şi talentată în egală măsură.

Principesa Elisabeta s-a născut la 17/29 decembrie 1843 în castelul părinţilor săi din Monrepos de lângă Rin, unde primeşte o instrucţie pe măsura rangului princiar, cu profesori renumiţi în epocă şi în ţinutul său. Cunoaşte la perfecţie limbile franceză, engleză, italiană, suedeză şi, bineînţeles, ulterior română. După lungi călătorii europene, la Berlin şi Petersburg, se căsătoreşte la 3/15 noiembrie 1869 cu domnitorul României, Carol I. La câteva zile de la celebrarea căsătoriei, făcută la Neuwied, tânăra pereche porneşte spre noua lor ţară şi, la 10/22 noiembrie ajung la Turnu Severin, după care călătoresc cu vaporul până la Giurgiu.

Sfântul Ioan Paul cel Mare

Papa Ioan Paul al II-lea nu este numai cel mai renumit dintre capii Bisericii Catolice din întreaga sa istorie, dar este şi Omul care a schimbat destinul omenirii, la începutul mileniului trei, contribuind decisiv la înlăturarea unui sistem politic anacronic, impus prin violenţă şi menţinut cu propagandă nocivă timp de 72 de ani. Pentru noi, românii, apariţia pe scena lumii a Papei Ioan Paul al II-lea are o semnificaţie aparte, subiectivă poate, dată de originile sale româneşti.

Acestei mari pesonalităţi, Nicolae Mareş îi dedică o monografie cât o enciclopedie (ca să-l cităm pe poetul Ion Brad), Sfântul Ioan Paul cel Mare, apărută în renumita editură ieşeană condusă de scriitorul Aurel Ştefanachi, TipoMoldova, în 2015, în colecţia „Opera-Omnia. Cartea de istorie”, lucrare de 700 de pagini, în format mare. Nicolae Mareş este cel mai îndreptăţit să scrie o asemena dificilă dar nobilă lucrare, publicând anterior şi alte cărţi despre ilustrul papă, chiar în timpul vieţii acestuia, în care afirma originile româneşti ale Papei.