De ziua Basarabiei și Bucovinei - Dezvelirea unui bust „Grigore Vieru”

Ziua Basarabiei și Bucovinei (27 martie 1918) a fost sărbătorită în Cetatea Băniei cu totul deosebit, așa cum procedează uneori oltenii. Adică a fost sărbătorită dimpreună cu poetul pătimirii basarabene, Grigore Vieru (14 februarie 1935, Pererita – 18 ianuarie 2009, Chișinău). Simbol național pentru basarabeni (precum Ștefan cel Mare și Sfânt), Grigore Vieru face parte din generația de aur a poeziei/poeților români, așa numita „generația ʼ60”, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana etc., deși era trăitor dincolo de Prut, râu care n-a putut și nu va putea fi vreodată granița spirituală între români. Poezia lui Vieru, Reaprindeți candela, descrie aceeași suferință, trăire sentimentală a basarabenilor duși în „Siberii de gheață”, precum a deținuților politici din închisorile bolșevice din România – Grigore Vieru a aflat despre „poezia în cătușe” (cum și-a intitulat antologia poeților închiși Aurelian I. Popescu), a lui V. Militaru, Radu Gyr, Nichifor Crainic etc., abia după ʼ90, dovadă peremptorie că și suferința i-a unit pe români obligați să suporte regimul totalitar bolșevic.

Claudia Motea - Ambasadoare a artei românești în lume

Claudia Motea face parte din categoria acelor personalități care „tac și fac”. În timp ce pe ecranele televizoarelor naționale și locale suntem adesea nevoiți să vedem indivizi insipizi, fără cultură sau empatie pentru valorile naționale – unii dintre ei minimalizându l chiar pe Eminescu, „românul absolut”, cum l a numit Petre Țuțea – există, totuși, oameni care păstrează respectul pentru cultura română și pentru creatorii ei. Am fost contemporani cu eminescologi de certă valoare: Edgar Papu, Svetlana Paleologu Matta, Rosa del Conte, D. Vatamaniuc, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Eugen Simion, Victor Crăciun, D.R. Popescu, G. Munteanu, M. Ungheanu, Solomon Marcus, Dan Zamfirescu, Ovidiu Vuia ș.a. Suntem contemporani cu Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu, N. Georgescu, Zenovie Cârlugea, Săluc Horvat, Ion Dur, Gh. Glodeanu, Adrian Dinu Rachieru, Mircea Popa, C. Cubleșan, Pompiliu Crăciunescu etc. – specialiști autentici, prea rar invitați în mass media ca modele pentru tinerii care se încumetă să pășească pe urmele marilor scriitori. Am făcut această paranteză pentru a sublinia că există și personalități cu judecată rafinată, cu aprecieri obiective asupra valorilor naționale și, mai ales, cu empatie critică față de creatorii acestora.

Marin Sorescu şi securitatea

Marin Sorescu a fost un scriitor de geniu, frecventând toate genurile literare, chiar şi pictura şi tot aşa a intrat şi în eternitate. A călătorit mult, a tradus mult, şi a fost tradus fără să fie informator sau chiar obedient faţă de securitatea antedecembristă. A fost incomod pentru regimul totalitar, dovada grăitoare fiind cenzura sau interzicerea unor piese de teatru. („Există nervi?”, de pildă), a unor poezii, strânse de Dan Zamfirescu în vol. Poezii alese de cenzură (1991). I s-a reproşat că n-a fost disident (?), deşi n-a scris nimic omagial, chiar a lăsat să se înţeleagă că, dat fiind călătoriile sale literare peste hotare, ar fi fost tolerat sau chiar a colaborat cu securitatea comunistă.